Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa atacată în simbolurile sale laice şi religioase

Atentatul comis luni seară chiar în inima Berlinului, în principala piaţă de Crăciun a capitalei germane, a provocat, într-o primă fază, o imensă stupefacţie. După primele reacţii emoţionale, după intervenţiile doamnei Merkel, cancelara Germaniei, după momentele de reculegere şi omagierea victimelor, urmează acum o etapă de analize aprofundate şi chiar de analize critice. Anul 2016 este unul fără precedent în materie de atentate care au avut ca ţintă obiective şi momente simbolice în Europa.

După doliu, dezbatere

Despre Franţa şi Germania se spune că sunt cele două "locomotive" ale construcţiei europene. Unii comentatori nu ezită să meargă şi mai departe cu metafora şi să vorbească de cele două “inimi" ale Europei. Greu de spus dacă există sau nu o coordonare între atacul comis la Nisa pe data de 14 iulie şi cel comis la Berlin pe data de 19 decembrie, dar în materie de simboluri ambele ţări au fost puternic lovite, şi într-un fel cu aceeaşi armă.

Jihadistul care a utilizat un camion pentru a ucide 85 de oameni la Nisa, de ziua Naţională a Franţei, a vrut fără îndoială să atace şi un simbol francez. Jihadistul care a ucis 12 oameni la Berlin, tot cu un camion, a avut şi el în vedere un simbol, un tîrg de Crăciun în ţara europeană care este poate cea mai ataşată de această sărbătoare. Anul 2016 se încheie pe un fond de angoasă în Europa şi în toată lumea creştină, iar întrebarea care se pune acum este dacă europenii (dar şi Occidentul în general) vor învăţa ceva din ororile acestui an pentru a evita ca anul 2017 să semene cu acesta care trece.

În Franţa, numeroşi editorialişti, după ce îşi exprimă compasiunea pentru victimele din Germania, arată că această ţară va intra într-o nouă epocă. “S-a sfîrşit cu inocenţa”, “s-a sfîrşit cu lipsa grijilor” scrie Le Figaro. Germanii au avut pînă acum impresia că nu sunt în prima linie a atacurilor teroriste. Poate că mulţi germani au avut şi naivitatea de a-şi spune: nu e posibil ca noi, care am primit în 2015 un milion de musulmani, să devenim ţinta unor musulmani, fie ei şi islamişti radicali.

Acum însă, după acest atac, mesajul islamului radical este limpede, mai ales că Organizaţia statul islamic a revendicat atentatul. Ideologia de tip fascist care generează aceste tipuri de atentate nu acceptă ideea că musulmanii care se instalează în Europa ar putea deveni într-o bună zi adepţi ai democraţiei.

“Takia”, preceptul coranic al “disimulării în teritoriu inamic”

Atentatele jihadiste sunt un mesaj clar în direcţia comunităţii musulmane din Europa, ceva de genul “aveţi grijă, vă aflaţi în teritoriu inamic, vă puteţi preface că îi aceptaţi valorile, dar misiunea voastră este să combateţi Occidentul.” Printre preceptele coranice există de fapt unul, numit “takia” în virtutea căruia, în teritoriu inamic sau străin, un musulman îşi poate ascunde adevărata credinţă sau adevăratele intenţii, pentru a nu-şi atrage persecuţii.

După fiecare atentat jihadist comis în Occident, plouă cu condamnări, inclusiv din partea liderilor religioşi musulmani. În Franţa unii editorialişti aşteaptă însă ca marea masă a comunităţii musulmane să fie mai curajoasă în condamnarea atentatelor.

Într-un articol publicat în Le Figaro, ministrul de interne francez Bruno le Roux nu-şi face nici o iluzie privind victoria rapidă asupra terorismului. Acest flagel va fi lupta unei întregi generaţii, spune el, lansînd un apel pentru o mai bună cooperare între Franţa şi Germania la acest capitol, dar şi a Europei pe ansamblul ei. Citez din finalul articolului său: “Nici o ţară nu poate face faţă singură provocării considerabile pe care ne-a lansat-o terorismul. Celor care încearcă să ne divizeze şi să ne destabilizeze le opunem fermitatea noastră, forţa noastră, unitatea noastră şi valorile democraţiei”.

Într-un limbaj diferit, filozoful Pascal Bruckner avertizează însă că în faţa jihadiştilor nu mai este permisă naivitatea. De altfel Pascal Bruckner nu este singurul în Franţa care crede că Europa a dat dovadă de o anumită naivitate, mai ales în privinţa primirii masive de refugiaţi şi migranţi. Occidentalii, şi lumea democratică în general, mai cred că terorismul ascunde o anumită “raţionalitate” şi că aceste acte au nişte explicaţii cu ramificaţii în epoca colonială sau în inegalităţile de astăzi. Ceea ce pentru Pascal Bruckner este un viciu de gîndire. “Singura raţiune a jihadismului, mai scrie el, este exterminarea a tot ceea ce nu este musulman radical.”

Cu siguranţă că după această pagină sîngeroasă autorităţile germane vor lua noi măsuri de securitate. Cotidianul catolic la Croix compară însă modul în care operează poliţia în Franţa şi în Germania, şi constată că strategiile de securitate nu sunt identice. Franţa nu a ezitat să decreteze starea de urgenţă şi să mobilizeze în mod vizibil în spaţiul public 10 000 de militari. Germanii au avut pînă acum o altă filozofie, ei au considerat că oamenii se simt mult mai în siguranţă cînd nu văd militari înarmaţi şi poliţişti pe străzi şi în pieţe.

Patrulele de soldaţi trezesc, în Germania, amintiri amare din epoca nazistă şi din cea comunistă, scrie un cercetător. S-ar putea însă, ca în prezent, germanii să fie obligaţi să se obişnuiască din nou cu prezenţa fizică a forţelor de securitate pe străzi, de data aceasta spre binele lor şi a democraţiei