Special Paris

Pare surprinzătoare, în contextul acestei deturnări, o declaraţie a celor doi piraţi ai aerului, şi anume că doresc crearea unui  partid politic pro-Gaddafi. Poate că acesta este doar un pretext pentru a obţine azil politic pe insula Malta. Dar fragmentarea Libiei, situaţia larvară de război civil în această ţară, prăbuşirea producţiei de petrol, insecuritatea şi ameninţarea jihadistă sunt cu siguranţă factori care întreţin o anumită "nostalgie gaddafistă". Chiar şi în Occident sunt voci care spun că dictatura lui Gaddafi era preferabilă haosului de astăzi. Iar o consecinţă a acestui haos, pentru europeni, sunt zecile de mii de migranţi care vin de pe coastele Libiei.

Un guvern de uniune naţională, sprijinit de comunitatea internaţională, încearcă să-şi impună, cu mari dificultăţi, autoritatea în Libia, ţară cu un peisaj etnic, tribal şi clanic extrem de complicat. Pe lîngă diviziunile interne, Libia a fost confruntată în 2015 şi cu o serioasă tentativă a Organizaţiei statul islamic de a se implanta în cîteva localităţi, mai ales la Sirta, locul unde s-a născut Muammar Gaddafi. La începutul acesti luni însă forţele libiene au reuşit să reia sub control oraşul, cu pierderi destul de mari, 700 de morţi printre soldaţii loialişti.

Guvernul de la Tripoli nu reuşeşte să-şi impună însă autoritatea în estul ţării, unde este contestat de numeroase grupuri. Unele dintre aceastea încearcă să ia sub control exploatările petroliere din Libia, singura resursă importantă a ţării, de care depinde de fapt reconstrucţia. Libia dispune de cele mai importante rezerve de petrol de pe continentul african, numai că acum producţia este de cinci ori mai mică decît în 2010. Pe acest fond de haos, Europa nu mai primeşte în spaţiul ei aerian avioane libiene.

Companiile libiene continuă însă să asigure curse interne precum şi altele spre Tunis, Cairo, Aman, Istanbul şi Khartum. Deturnarea de avion de astăzi este de natură să pună în lumină carenţele în materie de securitate de pe aeroporturile libiene şi să le amintească europenilor că Libia are nevoie de asistenţă pentru a-şi putea reconstrui statul şi instituţiile. Haosul din Libia este sursă constantă de insecuritate atît în regiune cît şi în Europa.