Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Şomajul care scade în Franţa: "prea tîrziu şi prea puţin”

000_par7959565_0.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

În Franţa, rata şomajului este în scădere pentru a treia lună consecutiv, ceea ce nu s-a mai întîmplat din 2008 încoace. Bătălia împotriva acestui flagel, pe care a sperat să o cîştige actualul preşedinte François Hollande, continuă însă într-un context marcat de prezidenţialele franceze din mai anul viitor.

Pentru François Hollande în orice caz aceste rezultate vin prea tîrziu şi ele sunt prea firave. El a şi renunţat la cursa prezidenţială de anul viitor, tocmai datorită faptului că anul 2016 nu a fost, aşa cum şi-ar fi dorit, unul al "curajului" în materie de reforme şi al "speranţei".

Editorialiştii constată mai degrabă că la capitolul reformelor 2016 a fost un an al improvizaţiilor şi al renunţărilor. O reformă a dreptului muncii ar fi trebuit să încoroneze mandatul lui François Hollande în fruntea statului, şi eventual să-i dea elanul necesar pentru a candida pentru un al doilea mandat. Din păcate, în cursul acestui an, dezbaterile pe tema acestei reforme nu au făcut decît să adîncească disensiunile în sînul stîngii, iar dialogul social a lăsat mai degrabă un gust amar atît în tabăra guvernamentală cît şi în cea sindicală.

S-ar putea însă ca noile cifre bune legate de scăderea şomajului să-l favorizeze pe premierul Manuel Valls, care s-a lansat în scrutinul primarelor în speranţa că va deveni candidatul unic al stîngii la prezidenţiale. El poate afirma că s-a aflat în prima linie a promovării unor reforme destinate tocmai să ducă la reducerea şomajului, şi le poate cere alegătorilor sufragiul lor pentru a continua acest demers.

În mod paradoxal, după cum arată sondajele, cota de popularitate a lui François Hollande a început să crească după ce a anunţat că nu va candida pentru un al doilea mandat. Iar elogiile care i s-au adus în urma acestei decizii, inclusiv din partea unor vehemenţi critici ai săi, poartă chiar o marcă de simpatie.

Sigur, vor exista întotdeauna într-o ţară ca Franţa şi guri rele care să spună că gestul său politic cel mai lăudabil a fost tocmai acela de a renunţa la o nouă luptă. Unii se întreabă însă dacă nu cumva acum lui Hollande nu îi pare rău că s-a grăbit cu acest "gest lăudabil".