Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pacea ruso-turcă în Siria

2016-10-10t175632z_1773786062_s1beugfcsmac_rtrmadp_3_mideast-crisis-syria-russia-turkey_0_0.jpg

Vladimir Putin si Recep Tayyip Erdogan - conferinta de presa la Istanbul pe 10 octombrie 2016
Vladimir Putin si Recep Tayyip Erdogan - conferinta de presa la Istanbul pe 10 octombrie 2016
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Siria asistăm la o accelerare a iniţiativelor în direcţia încetării focului, vocea Rusiei fiind dominantă în acest context. Preşedintele rus a confirmat personal intrarea în vigoare, astăzi la miezul nopţii, a unei încetări a focului pe tot teritoriul sirian şi semnarea unui acord în vederea lansării unor negocieri de pace între regimul de la Damasc şi rebeli. Acest acord beneficiază de sprijinul Turciei şi al Iranului, şi nu este greu de observat că occidentalii sunt total absenţi din acest demers diplomatic.

Destul de surprinzătoare aceste avalanşe de ştiri şi iniţiative legate de Siria, care par să fie rodul unei cooperări strînse între Rusia şi Turcia. Dacă pînă acum eforturile internaţionale de găsire a unei soluţii de pace îi implicau şi pe americani şi pe europeni (în special pe francezi, întrucît Franţa a fost putere colonială în Siria), în acest moment occidentalii sunt puşi oarecum în faţa faptului împlinit.

E ca şi cum puterile regionale ar fi decis să-şi rezolve problemele numai cu ajutorul Rusiei, care s-a implicat pe teren cu o strategie precisă de la bun început şi care s-a dovedit şi victorioasă, cel puţin la Alep. Dacă pînă acum centrul de gravitaţie al discuţiilor de pace a fost la Geneva, iată că în viitor el pare să se mute la Astana, capitala Kazahstanului. Acolo ar urma să înceapă în ianuarie anul viitor discuţiile dintre regimul de la Damasc şi opoziţie.

Din depeşele transmise de Agenţia France Presse rezultă că şapte grupuri rebele, printre care puternicul grup Ahrar al-Cham care numără 62 000 de luptători, ar fi semnat cu puterea de la Damasc acordul de încetare a focului. In paralel, ca şi cum ar dori să semnaleze lumii că misiunea Rusiei a fost îndeplinită în Siria, Vladimir Putin anunţă reducerea prezenţei militare ruse în această ţară. Rusia va continua însă să lupte împotriva terorismului internaţional, declară tot liderul de la Kremlin. In prezent ruşii bombardează bastionul jihadist de la Al-Bab, unde săptămîna trecută armata turcă a pierdut 16 soldaţi. Cum ruşii au fost acuzaţi deseori de occidentali că îşi concentrează bombardamentele în Siria în special împotriva rebelilor anti-Assad, iată-i acum pe ruşi reglînd tirul şi lovind direct în jihadişti, în coordonare cu Turcia.  

Intr-un articol publicat în cotidianul Le Monde, analistul Christophe Ayard observă că nu numai occidentalii sunt absenţi din scenariul actual al iniţiativelor diplomatice, ci şi arabii. Turcia şi Iranul nu sunt ţări arabe, reamintesc, ori prin efortul lor a fost creat noul raport de forţe care favorizează acum iniţiativele de pace.

Principalii protagonişti rămîn însă Rusia şi Turcia, care s-au înţeles de fapt în privinţa mai multor aspecte, deşi au sprijinit pînă acum tabere rivale în Siria. Rusia a permis Turciei să creeze o zonă protejată în Siria unde să-i instaleze pe refugiaţii sirieni, idee cu care americanii nu erau de acord. In prezent această zonă a fost creată “de facto”, ceea ce compromite eforturile kurzilor de a crea o regiune autonomă la graniţa Turiciei cu Siria. Ori, se ştie că pentru Ankara adevăratul coşmar este reprezentat de revendicările kurzilor. Turcia a contribuit şi ea, discret, la căderea zonei rebele a oraşului Alep prin faptul că a sistat aprovizionarea cu arme a rebelilor şi ulterior le-a permis să se retragă în “zona protejată”.

Am putea rezuma spunînd că în acest mozaic complicat de alianţe, interese şi raporturi de forţă se vede la orizont o posibilă ieşire din tunel. Iar dacă pacea va fi impusă în anii următori în Siria, ea va avea o pronunţată culoare ruso-turcă.