
Special Paris
Atentatele din Turcia şi politica "în zigzag" a lui Erdogan
2017-01-01t142124z_104348851_lr1ed1113vdz9_rtrmadp_3_turkey-attack_0.jpg

In 2016 au fost comise pe teritoriul turc 19 atentate, dintre care patru atribuite Organizaţiei statul islamic. Noul atentat comis în noaptea Anului nou, prin momentul ales şi prin obiectivul vizat, dar şi prin uluitoarea uşurinţă cu care a fost executat, reprezintă picătura care a vărsat paharul. Mai ales că el a fost revendicat pentru prima dată fără echivoc de Organizaţia statul islamic. Aceasta din urmă a dorit fără îndoială să lovească întîi în statul turc căruia îi reproşează că i-a "trădat" pe musulmanii suniţi şi că s-a aliat cu occidentalii, cu Rusia şi cu Iranul şiit în contextul războiului din Siria.
Jihadiştii, prin faptul că au ales ca obiectiv o discotecă din partea europeană a Istanbulului, au mai încercat să lovească însă şi în occidentali preum şi în stilul de viaţă occidental. Geograful francez Jean-François Pérouse, care conduce Institutul francez de studii anatoliene de la Istanbul, afirmă în Libération că preşedintele Recep Tayyip Erdogan nu mai controlează aspectul securitar.
Frontiera Turciei cu Siria este lungă de 800 de kilometri, axa de circulaţie jihadistă se află în această regiune iar infiltrările sunt imposibil de eradicat. Pe de altă parte, epurările operate de Erdogan după tentativa de lovitură de stat de pe 15 iulie anul trecut a fragilizat forţele de securitate din Turcia. Inlocuirea unor cadre competente cu oameni mai tineri şi mai puţin experimentaţi pare să aibă consecinţe negative în prezent.
Recep Tayyip Erdogan se vede acum în situaţia de a lupta pe două fronturi, atît împotriva kurzilor cît şi a Organizaţiei statul islamic, ceea ce îi complică de asemenea misiunea securitară. Nu este greu de observat nici faptul că în ultimii patru ani el şi-a modificat politica faţă de Damasc. Prin alianţa cu Rusia el a părăsit practic tabăra celor care doreau cu tot dinadinsul căderea lui Bachar al-Assad. O politică "în zigzag" care provoacă disperarea societăţii turce, mai ales că visul liberalizării, atît de puternic în urmă cu 15 ani, pare astăzi spulberat.