Turcia lui Erdogan, o bătălie pe trei fronturi

Un fapt stupefiant legat de acest atac este uşurinţa cu care a fost comis. Teroristul a tras cel puţin 180 de gloanţe şi a consumat şase încărcătoare. Si a reuşit şi să fugă după aceea. Din informaţiile furnizate de anchetatori rezultă că individul în vîrstă de 28 de ani, sosit în Turcia în noiembrie anul trecut, tată a doi copii, ar fi luptat de partea jihadiştilor în Siria. Acolo probabil că s-a antrenat în mînuirea armelor şi tot acolo i s-a încredinţat misiunea de a comite un atentat pe teritoriul turc.

După cum afirmă un comentator în cotidianul Le Monde, trebuie să facem în prezent distincţia între atentatele comandate şi cele inspirate de Organizaţia statul islamic. Atentatul comis pe 13 noiembrie 2015 la Paris, precum şi cel comis în noaptea de Anul Nou la Istanbul, sunt în mod clar "comandate". In timp ce atentatul comis la Nisa pe 14 iulie anul trecut şi cel de la Berlin de pe 19 decembrie par mai degrabă "inspirate" de organizaţia teroristă. Distincţia este luată în serios de autorităţile tuturor ţărilor confruntate cu pericolul terorist pentru că întrebarile care se pun sunt: oare cîţi jihadişti infiltraţi se află în prezent în Europa, în Turcia şi în alte ţări? oare în cîte minţi operează în prezent îndoctrinarea jihadistă, ca o toxină care la un moment dat îl împinge pe cel intoxicat să comită ireparabilul?

Sunt întrebări fără răspuns, dar de natură să întreţină o angoasă constantă. In privinţa Turciei, această ţară se vede în prezent confruntată cu trei războaie pe trei fronturi. Unul este interior, împotriva mişcării inspirate de predicatorul Fethullah Gülen, cel care se află la originea tentativei de lovitură de stat de pe 15 iulie anul trecut. Un al doilea front activ este cel deschis împotriva kurzilor iar un al treilea este cel deschis împotriva Organizaţiei statul islamic. Va fi capabil preşdintele Recep Tayyip Erdogan să acţioneze pe toate trei, şi să asigure în acelaşi timp securitatea Turciei? Unii observatori afirmă că în Turcia riscă să se instaleze haosul, mai ales că societatea turcă este în prezent fragmentată şi dezorientată.

Pe acest fond circulă şi toate teoriile complotiste posibile. Le Monde citează doar una, care emană din rîndurile partidului de guvernămînt. Cîţiva jurnalişti apropiaţi de Partidul Justiţiei şi al Dezvoltării merg pînă la aberaţie cu speculaţiile şi afirmă că serviciile secrete americane s-ar afla în spatele atentatului de la Istanbul. Si aceasta întrucît Turcia s-ar fi apropiat prea mult de Rusia şi ar fi orchestrat, împreună cu Vladimir Putin, un nou plan de pace în Siria, din care occidentalii sunt excluşi.

Lăsînd aceste aberaţii la o parte merită să observăm totuşi că poziţia Ankarei în privinţa lui Bachar al-Assad s-a modificat radical în ultimul timp. Turcia, aliatul tradiţional numărul unu al Americii şi al Alianţei Atlantice în regiune nu mai are încredere în soluţiile propuse de occidentali pentru oprirea războiului din Siria, şi joacă acum pe cartea Moscovei. Pe 30 decembrie anul trecut Vladimir Putin anunţa cu o oarecare emfază un acord important de încetare a focului pe tot teritoriul Siriei. N-au trecut însă nici trei zile şi acordul este denunţat în prezent de mai multe grupuri armate, trupele regimului de la Damasc bombardează poziţii ale rebelilor aflate nu departe de capitală, iar turcii luptă din greu pentru a lua sub control o bază jihadistă situată în Siria nu departe de graniţa cu Turcia.

Căderea oraşului Alep, la sfîrşitul anului trecut, considerată o victorie importantă a lui Bachar al-Assad şi obţinută cu ajutorul Rusiei şi cu consimţămîntul Turciei, nu înseamnă deci sfîrşitul războiului. Iar terorismul va continua să fie alimentat probabil de imposibilitatea găsirii unei soluţii de pace.