Birmania: genocid contra minorităţii Rohingya?

Represiunea a început în luna octombrie. In semn de represalii după un atac armat comis atunci împotriva unor grăniceri, armata birmană a lansat o vastă operaţiune contra minorităţii Rohingya aflată în partea vestică a Birmaniei, mai exact în statul Arakan. Fugind de furia militarilor, peste 50.000 de oameni s-au refugiat de cealaltă parte a frontierei, în Bangladesh. Din mărturiile culese de diversele asociaţii reiese că armata birmană a comis violuri colective, omucideri şi torturi. Morgane Eches, coordonatoarea pentru Birmania de la Amnesty International vorbeşte despre « violuri şi omucideri » dar şi despre « arestări arbitrare, furturi şi incendieri de case. Putem practic califica ce se întâmplă acolo de « crime contra umanităţii », spune reprezentanta Amnesty.

Alţii vorbesc despre « genocid », acuzaţie respinsă de o comisie de anchetă parlamentară birmană care promite însă că-şi va continua cercetările. « Raportul nu este deloc credibil » denunţă de partea lor responsabilii ONGurilor care notează că « respectiva comisie de anchetă era condusă de vice-preşedintele Birmaniei, care este un fost înalt gradat militar şi şef al poliţiei. Ori, militarii şi poliţiştii sunt responsabilii crimelor contra minorităţii Rohingya » spune Chris Lewa de la organizaţia Arakan Project. Asociaţie care propune crearea rapidă a unei comisii internaţionale.

De ce tace Aung San Suu Kyi, premier de facto al Birmaniei şi laureată a premiului Nobel pentru pace?

Aung San Suu Kyi ocupă posturi importante dar partidul ei, în urma alegerilor de anul trecut, împarte puterea cu militarii. Intrebarea care se pune este dacă ea este incapabilă, neputincioasă sau doar puţin dornică să se confrunte cu militarii pe această chestiune a minorităţii Rohingya. Ziarul Le Monde reaminteşte însă că « de când a ieşit învingătoare la scrutin şi a ajuns la putere, laureata premiului Nobel a avut întotdeauna o marjă de manevră extrem de redusă. Armata e mai departe atotputernică într-o ţară ce a fost condusă, să nu uităm, decenii la rând de o huntă militară. Armata ocupă automat un sfert din mandatele de parlamentari şi portofoliile Internelor, Apărării şi Frontierelor. Cu alte cuvinte, militarii decid operaţiunile armate, fie împotriva minorităţii Rohingya fie pe alte teatre de operaţiuni interne într-o ţară divizată şi însângerată de alte rebeliuni ale minorităţilor etnice aflate la frontierele ei ».

De unde provine minoritatea musulmană Rohingya?

De când a devenit independentă Birmania în 1948, populaţia Rohingya a fost confruntată sistematic cu discriminarea. Astăzi, cei circa 1,3 milioane de Rohingya din Birmania sunt consideraţi ca nişte străini. Cu alte cuvinte, sunt apatrizi chiar dacă unii dintre ei trăiesc de generaţii în Birmania. Nu au acces pe piaţa muncii, în şcoli şi în spitale. In plus, naţionalismul budist din ultimii ani a aţâţat şi mai mult ostilitatea contra acestor musulmani, mulţi dintre ei fiind împînşi spre exil – mai ales în Bangladesh-ul învecinat - sau « parcaţi » în lagăre la ei acasă.

Cum a reacţionat comunitatea internaţională?

Franţa a denunţat joi « violenţele inacceptabile » îndurate de minoritatea musulmană Rohingya şi a reamintit că « e responsabilitatea autorităţilor birmane să protejeze populaţiile civile ». Săptămâna trecută, mai mulţi laureaţi ai premiului Nobel pentru pace şi o serie de alte personalităţi au semnat o scrisoare comună adresată Consiliului de securitate ONU în care cer ajutorarea acestei minorităţi, « una dintre cele mai persecutate din lume » cum o descriu semnatarii. Printre aceştia se numără militanta feministă pakistaneză Malala Yousafzai, avocata iraniană Shirin Ebadi, sud-africanul Desmond Tutu, ex-premierul italian Romani Prodi şi antreprenorul britanic Richard Branson.