Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Donald Trump: personaj providenţial pentru industria mediatică

main-image-investiture-trump_0.png

Image source: 
credit foto: rfi.fr

Instalarea la Casa Albă a noului preşedinte american are loc pe fondul unei febrilităţi mediatice fără precedent, cu amploare planetară. Numeroase medii de informare au intrat chiar într-un fel de competiţie în materii de previziuni pesimiste şi dezastruoase. Donald Trump este, în mod evident, un personaj politic provocator şi atipic, care s-a declarat de la început adversar al "sistemului" politic american şi a cîştigat alegerile tocmai mizînd pe insolenţă şi incorectitudine politică. Dar ne putem întreba dacă nu cumva el convine de minune sistemului mediatic planetar.

Personal am în orice caz această bănuială, că Donald Trump convine de minune industriei mediatice şi informaţiei spectacol. Gigantica maşinărie mediatică internaţională are acum din ce să producă adrenalină timp de patru ani. Ceea ce citesc de cîteva zile în jurul lui Donald Trump şi legat de instalarea sa la Casa Albă nu mai ţine de informaţie, ci de excitaţie şi de isterie mediatică. Ni se anunţă pe un ton solemn tot felul de veşti proaste. Ziua de 20 ianuarie pare să fie pentru mulţi comentatori de pe toate meridianele, inclusiv în Franţa, un fel de început al sfîrşitului. Sfîrşitul democraţiei, sfîrşitul globalizării, sfîrşitul „ordinii americane” (cum scrie Le Monde), cea mai clară dovadă că am intrat în epoca post-adevărului... iată cam ce ar reprezenta Donald Trump.

Mă întreb însă dacă Donald Trump nu este exact expresia contradicţiilor pe care democraţiile occidentale le-au acumulat între timp. A faptului că ele au devenit schizofrenice, infestate de virusul unei industrii de divertisment care a molipsit şi sfera politică. După modelul financiarizării economiei şi democraţia s-a financiarizat, fiind tot mai dependentă de sume mari de bani... Nu este un accident faptul că astăzi un miliardar a devenit preşedintele primei puteri economice planetare, contradicţiile democraţiei americane au permis în mod logic acest lucru... Iar faptul că Donald Trump detestă Uniunea Europeană nu este nici el anormal, pentru că virusul banului nu a cangrenat încă total funcţionarea democraţiei pe bătrînul continent.

S-ar putea ca Donald Trump, impulsiv cum e şi neexperimentat, cu simptome de megalomanie, să perturbe profund actuala ordine (destul de fragilă) de pe planetă. Noi alianţe ale Americii, oarecum împotriva naturii, nu sunt excluse, cu Rusia de exemplu. Cu menţiunea că n-ar fi prima dată cînd America ar recurge la acest tip de alianţă, de ani de zile Statele Unite sunt protectorul Arabiei Saudite, expresia cea mai retrogradă a integrismului islamic.

Noi conflicte sunt probabile, cu China de exemplu, dată fiind tentaţia protecţionistă a lui Donald Trump. Dar oare n-au declanşat deja americanii şi ale conflicte inutile, destabilizînd regiuni întregi, cum a fost cazul în Irak?

S-ar putea ca Donald Trump să fie o sursă de inspiraţie pentru populiştii, extremiştii, euroscepticii şi naţionaliştii din Europa. Aş sublinia însă că pentru moment Brexitul le-a dat acestora mai mult oxigen decît Statele Unite.

Apariţia lui Donald Trump în istoria occidentului nu trebuie să ne mire deci foarte mult. Dacă ar fi să ne luăm după unii filozofi, civilizaţiile nu mor pentru că sunt distruse ci pentru că se sinucid. O repetă şi Michel Onfray într-o nouă carte impresionantă şi chiar şocantă apărută în Franţa despre declinul occidentului.

Acest nou preşedinte american care deranjează dar care şi fascinează în acelaşi timp este o expresie a unei plăceri masochiste a lumii occidentale, aceea de a-şi savura ca pe un spectacol grandios propria ieşire din scenă.

Ceea ce mi se pare însă şi mai tragic în istoria democraţiei americane este altceva: şi anume că mulţi americani au votat cu Donald Trump dar nu îndrăznesc să spună cu glas tare acest lucru, să le mărturisească de exemplu vecinilor în favoarea cui şi-au dat votul.  Serenitatea dezbaterii democratice riscă să dispară în Occident sub presiunea unei dictature a gîndirii politice corecte. Si în Europa mulţi alegători, una declară cînd sunt întrebaţi ce simpatii politice au, şi alta votează, mai precis cu extrema dreaptă, cînd rămîn singuri în cabina de vot.

Un comentator care semnează în Le Figaro consideră că în spatele lui Donald Trump, „cow-boy megaloman, vulgar şi brutal” se ascunde totuşi o insurecţie populară. Dacă un personaj ca Donald Trump a ajuns astăzi preşedintele primei puteri mondiale, vina este cu siguranţă şi a sutelor sau miilor de responsabili politici occidentali care în ultimile decenii nu au văzut sau nu au vrut să vadă că maşina democraţiei dădea semne de uzură şi de neadereanţă la realitate.