Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Negocieri la Astana: Rusia, Turcia şi Iranul încearcă să pună capăt haosului din Siria

2017-01-23t092601z_314591384_lr1ed1n0q71hs_rtrmadp_3_mideast-crisis-syria-talks_0.jpg

Deschiderea negocierilor inter-siriene de la Astana
Deschiderea negocierilor inter-siriene de la Astana
Image source: 
credit foto: rfi.fr

La Astana, capitala Kazahstanului, a avut loc azi o primă întîlnire faţă în faţă a rebelilor sirieni cu reprezentanţi ai regimului de la Damasc în cadrul unor negocieri iniţiate de Rusia împreună cu Turcia şi cu Iranul. Rebelii au avertizat că vor relua luptele în caz de eşec al negocierilor, primele de acest gen de la izbucnirea războiului civil din Siria în 2011.

Nimeni nu se aştepta la vreun rezultat notabil după această primă zi de întîlniri care au loc la Hotelul Rixos din Astana, şi toţi comentatorii rămîn prudenţi. Discursurile de deschidere, după cum informează Agenţia France Presse şi Reuters, sunt pline de acuzaţii reciproce, deşi ambele părţi doresc totuşi menţinerea încetării focului decretată pe 30 decembrie anul trecut. O încetare a focului care a rămas în mare parte literă moartă. Opoziţia siriană acuză guvernul de la Damasc precum şi miliţiile sprijinite de Iran că îşi continuă ofensiva în mai multe regiuni ale Siriei.

In mod normal aceste discuţii ar fi trebuit să aibă loc direct între bilegeranţi, faţă în faţă. Reprezentanţii insurgenţilor au aceptat însă să stea la aceeaşi masă rotundă cu oamenii Damascului doar în faza inaugurală a negocierilor, fără să li se adreseze direct acestora. Nimic nu este simplu, deci, cu atît mai mult cu cît şi interesele mediatorilor, Rusia, Turcia şi Iranul, sunt divergente.

Iranul şiit ar dori ca regimul de la Damasc să poată recuceri întregul teritoriu sirian şi să-şi impună controlul pretutindeni, chiar dacă şiiţi sunt minoritari în Siria. O Sirie pilotată de Iran, cam acesta este scopul politic al Teheranului.

Turcia doreşte în primul rînd ca teritoriile kurde din Siria să nu-şi poată decreta autonomia sau independenţa, pentru a nu le da “idei” kurzilor din Turcia. Iar Rusia doreşte ca prin menţinerea statului sirian şi al lui Bachar al-Assad să se poată asigura că jihadştii şi Organizaţia statul islamic vor fi eradicate, pentru a nu-şi prelungi ramificaţiile în Caucaz. Alte interese şi strategii se intersectează şi se înfruntă în acest context extrem de complicat, cu exerciţii de echilibristică diplomatică şi militară dificil de descris în cîteva minute. Moscova şi Ankara ar mai dori, de exemplu, să-i antreneze pe rebelii susţinuţi de ele în lupta anti-jihadistă, împotriva Organizaţiei statul islamic şi a altor grupuri legate de Al Qaida.

Occidentalii, mai precis francezii, britanicii şi americanii, şi-au trimis şi ei reprezentanţi la Astana, dar rămîn marginalizaţi în contextul acestei iniţiative în care ruşii au rolul principal. Cotidianul Le Monde afirmă că Moscova speră într-un succes diplomatic de natură să le deschidă multe porţi ruşilor prin organizarea acestor discuţii (care vor fi continuate de altfel la Geneva începînd cu data de 8 februarie).

In contextul crizei siriene rămîn însă fragile alianţele de circumstanţă dintre Rusia, Turcia şi Iran. Teheranul, putere cu ambiţii regionale, nu vede cu ochi buni apropierea dintre Rusia şi Turcia. Ankara i-a acceptat pe iranieni în această mediere dar presa turcă reproşează des Iranului că îi înarmează pe kurzii din Irak precum şi pe cei din Turcia. Intr-un context atît de complicat pare definitiv uitată o condiţie pe care rebelii şi occidentalii, dar şi Turcia şi alte ţări din Golf, o puneau mereu în perspectiva rezolvării conflictului, şi anume plecarea de la putere a lui Bachar al-Assad.

El rămîne un personaj inconturnabil în Siria şi într-un fel o enigmă prin capacitatea sa de a se menţine la putere. Televiziunea franceză a programat (în seara aceasta) un film documentar de 90 de minute despre parcursul acestui om care nu era destinat unei cariere politice. “Bachar, eu sau haosul” se intitulează acest documentar. Realizatorii săi încearcă şi ei să ofere chei pentru înţelegerea unei drame care a îndoliat o lume întreagă, a tensionat relaţiile regionale şi internaţionale, ca să nu mai vorbim de bilanţul de peste 300 000 de morţi.    

 

 

1420