«Penelopegate»-François Fillon contraatacă

Ataşaţii – sau asistenţii – parlamentari sunt esenţiali pentru membrii legislativului. Ei sunt cei care fac toate muncile zise « subalterne » - se ocupă de chestiunile juridice, de legăturile cu presa sau cu instituţiile, şamd – pentru a-l lăsa pe parlamentar să facă ceeace are de făcut, adică să legifereze şi să controleze executivul. La Senat există în jur de o mie de astfel de ataşaţi, la Adunarea naţională de două ori mai mulţi, ştiut fiind că fiecare deputat poate avea până la 5 colaboratori. Pentru a-i plăti, alesul are la dispoziţie circa 9.500 de euro lunar.

Poate fi ataşat parlamentar oricine, adică inclusiv un membru al familiei alesului respectiv. Astfel, se evaluează la circa 10-15% numărul parlamentarilor care au un colaborator cu acelaşi nume – soţ, soţie sau copil. Motivele invocate pentru a justifica aceste « nepotisme » sunt variabile: unii evocă « competenţele » celui în cauză, alţii « loialitatea ». În fine, sunt şi unii care spun că numai aşa îşi pot vedea familia în cadrul unui mandat care le ocupă mare parte din timp. O singură regulă există în acest domeniu: salariul vărsat copilului, soţului sau soţiei de parlamentar nu poate depăşi jumătate din bugetul lunar de care dispune alesul, deci nu mai mult de 4.750 de euro lunar pe cap de membru al familiei.

Problema în cazul Penelopei Fillon – dacă probleme există – este deci nu faptul că a lucrat pentru soţul ei şi apoi şi pentru colegul acestuia – altfel nu reuşea să cumuleze între 7 şi 8 mii de euro pe lună. Întrebarea care se pune este, ce a făcut ea exact când era plătită din aceşti bani publici. Parlamentul nu are nicio o posiblitate de control. Dacă însă nu a făcut nimic – şi nimeni n-o cunoaşte pe culoarele Parlamentului, cum scrie Le Canard Enchâiné - atunci acest lucru se cheamă loc de muncă fictiv, infracţiune pedepsită de lege. În cazul Penelopei Fillon, unii spun că s-ar putea aplica prescrierea, întrucât presupusele fapte incrimitate sunt mai vechi de trei ani – ea a lucrat la Parlament până în 2007. Alţii spun însă contrariul şi amintesc că pentru deturnare de fonduri publice pedepsele pot fi grele: până la 10 ani închisoare şi un milion de euro amendă.

Pentru soţul ei, François Fillon, candidatul dreptei la prezidenţialele din aprilie, o personalitate care şi-a clădit o imagine de om integru şi auster, aceste revelaţii survin cum nu se poate mai prost. Într-un moment în care respectivul tocmai se pregătea să-şi relanseze campania electorală, aflată într-un punct mort de mai multe săptămâni.