Prezidenţiale Franţa: nimic nu se derulează conform previziunilor

Rareori, într-adevăr, au putut fi auzite în Franţa, în context electoral, declaraţii precum cea făcută duminică seară de fostul premier François Fillon… "Dacă vrea cineva să mă atace, să mă atace faţă în faţă, dar să o lase pe soţia mea înafara acestei dezbateri politice."

Sunt cuvintele lui François Fillon a cărui soţie este acuzată că ar fi fost plătită din bani publici fără să facă nimic, în calitate de colaboratoare parlamentară a soţului ei, şi în calitate de consilieră literară pe lîngă publicaţia "La revue des deux mondes" (Revista celor două lumi). Multă vreme numai cunoscătorii mediilor politice au ştiut cum o cheamă pe soţia lui François Fillon. Acum însă numele ei, Pénélope, a ajuns să fie scandat de simpatizanţii dreptei…

"De la început Pénélope a fost alături de mine. Ea este alături de mine în mod discret, cu dăruire. Mi-am construit parcursul cu ea. Nu avem nimic de ascuns." Sigur, este chiar emoţionant modul în care François Fillon îşi apără onoarea şi o apără pe soţia sa. Mitingul de duminică, destinat să relanseze campania candidatului dreptei, relansează însă şi incertitudinile legate de ceea ce va urma. In primul rînd că justiţia trebuie să se exprime pe marginea respectivelor acuzaţii. In paralel, însă, un alt subiect s-a "inflitrat" în campanie, legat de anumite practici în sînul Republicii franceze de natură să favorizeze… nepotismul.

Funcţia de colaborator parlamentar a fost creată în 1975, iar angajarea unor membri ai familiei cu astfel de misiuni este legală. Greu de spus însă dacă soţiile sau fiii sau fiicele sau nepoţii deputaţilor, odată angajaţi, chiar depun o muncă utilă… În plus, există combinaţii de genul "eu îţi angajez soţia în calitate de colaborator parlamentar iar tu îmi angajezi fiul".

"Să terminăm odată cu Republica consorţilor" – este titlul unui articol publicat de Le Monde în care autorul, Matthieu Caron denunţă aceste practici care deschid porţi spre diverse forme de corupţie. Contractele familiale ar trebui interzise deci în Franţa, aşa cum sunt interzise în majoritatea democraţiilor, inclusiv de Parlamentul european. "Monarhia este o afacere de familie, nu Republica", mai scrie comentatorul din Le Monde, avertizînd că afacerea "Pénélope" este o expresie a unei crize a Republicii franceze care riscă să se agraveze.

În tabăra stîngii, peisajul este minat, cum spuneam, de multiplicarea candidaţilor la prezidenţiale, fiecare considerîndu-se legitim. Primarele organizate de Partidul socialist l-au propulsat în frunte pe Benoît Hamon, care doreşte de fapt să reînvigoreze social-democraţia franceză. El le-a întins o mînă însă şi celorlalţi candidaţi ai stîngii la prezidenţiale.

“Le propun tuturor candidaţilor la aceste primare, precum şi celor care se recunosc în familia stîngii precum şi a ecologiei politice, să se gîndească la interesul francezilor mai mult decît la cel personal, şi să construm împreună o majoritate guvernamentală”.

Este deci una din principalele declaraţii ale lui Benoît Hamon după victoria sa în turul al doilea al primarelor, în faţa fostului premier Manuel Valls. Pentru mulţi observatori însă rezultatul acestor primare înseamnă certificatul de deces al unei anumite stîngi plurale construită încă din anii '80 de François Mitterrand, primul preşedinte socialist al Franţei.