Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Centrul Pompidou, alias Beaubourg, împlineşte 40 de ani

pompidou2.jpg

Centrul Pompidou, alias Beaubourg, din Paris
Centrul Pompidou, alias Beaubourg, din Paris
Sursa imaginii: 
Getty Images/Arnaud Chicurel

Centrul Pompidou - după numele fostului preşedinte francez Georges Pompidou care a fost la inţiativa proiectului - împlineşte 40 de ani. Instituţia care găzduieşte - printre multe altele - Muzeul naţional de artă modernă (MNAM) a devenit în patru decenii unul dintre cele mai celebre centre artistice din Franţa şi din lume cu toate că la început a fost mult criticat şi acceptat cu greu de parizieni.

Centrul Pompidou este astăzi unul dintre cele mai vizitate şi mai cunoscute monumente ale Parisului. Nu există hartă culturală a lumii pe care să nu figureze. De la origini - inaugurarea oficială a avut loc pe 31 ianuarie 1977 - şi până azi, peste 100 de milioane de vizitatori i-au trecut pragul. In ciuda acestui succes incontestabil, debuturile Centrului Pompidou au fost dificile.

Imaginat la sfârşitul anilor '60 de fostul preşedinte conservator Georges Pompidou, centrul îşi va deschide porţile un deceniu mai târziu şi mai ales, ani buni după moartea iniţiatorului său. Un iniţiator, Pompidou deci, care, ajuns la Elysée în 1969, este împreună cu soţia sa un mare colecţionar de artă contemporană. Arta cinetică şi noul realism sunt de exemplu noţiuni foarte familiare cuplului prezidenţial. Pasionat de artă, preşedintele Franţei de atunci ia o serie de măsuri radicale. Decide în primul rând să mute Muzeul naţional de artă modernă (MNAM) de la Palais de Tokyo, aflat pe malul Senei, într-o construcţie modernă şi revoluţionară, în care să co-existe în fapt mai multe moduri de expresie artistice. Cuvântul de ordine va fi "interdisciplinaritatea".

In noul Centru Pompidou, proiectat de arhitecţii italian Renzo Piano şi britanic Richard Rogers - pe vremea aceea necunoscuţi - în urma unui concurs internaţional la care participă 681 de proiecte, sunt găzduite azi o serie de instituţii importante. Biblioteca publică de informaţii (BPI) - deschisă tuturor, indiferent de vârstă, diplome sau profesie şi unde se pot învăţa gratis circa 250 de limbi străine sau dialecte, a atras déjà 110 milioane de cititori. Colecţiile permanente ale Muzeului naţional de artă modernă se întind pe două etaje iar la ultimul nivel, cel mai prestigios, sunt expoziţiile temporare care vor face faima instituţiei. Creaţiile muzicale contemporane sunt jucate la Institutul de cercetare şi coordonare acustică (IRCAM) fondat de Pierre Boulez în timp ce filmele şi spectacolele vii - dansul şi performanţele - sunt găzduite în săli aflate la subsolul Centrului Pompidou. In fine, arhitectura şi artele zise "industriale" se pot descoperi la Centrul de creaţie industrială (CCI). Logica este deci cea a convergenţei artelor şi cunoştinţelor într-o singură instituţie, lucru inedit şi riscant pentru anii '60-'70, mai ales în contextul în care nimic în lume la aceea oră nu putea servi ca exemplu.

Grace de Monaco, regina Fabiola a Belgiei şi dictatorul zairez Mobutu Seseseko asistă la inaugurare

Clădirea revoluţionară, din sticlă, metal şi tuburi colorate în exterior, criticată de mulţi, ba chiar botezată de unii « Notre-Dame a ţevăriei » sau « Supermarketul artei », este inaugurată pe 31 ianuarie 1977 de preşedintele Valéry Giscard d'Estaing, urmaşul lui Pompidou care murise déjà în aprilie 1974. Printre cei 5 mii de invitaţi la seara inaugurală se numără prinţesa Grace de Monaco, regina Fabiola a Belgiei dar şi dictatorul zairez Mobutu Seseseko. Uriaşul centru pluridisciplinar va găzdui expoziţii de mare succes. Ciclul "Paris-New York", "Paris-Berlin" şi "Paris-Moscova" de la sfârşitul anilor '70 atrage în total aproape un million de amatori de artă. Retrospectivele Jacskon Pollock şi Willem de Kooning din anii '80 sau cele consacrate lui Pierre Soulages şi Jeff Koons din anii 2000 atrag fiecare sute de mii de spectatori. Campionul incontestabil rămâne însă Salvador Dali. Superstarul de la Pompidou are dreptul chiar la două retrospective: cea din 1979, când catalanul suprarealist era încă în viaţă, atrage 840 de mii de curioşi şi rămâne şi azi cea mai vizitată expoziţie organizată vreodată la Centrul Pompidou. A doua, propusă publicului în 2013, nu atrage "decât" 790 de mii de vizitatori. Ea rămâne însă în anale ca prima expoziţie deschisă în ultimele trei zile, 24 de ore din 24.

Finanţat încă în proporţie de 58% din banii statului, Centrul Beaubourg - poreclă preluată de la locul viran şi sinistru care se afla înainte de construcţie pe acel loc - beneficiază de un buget anual de circa 135 de milioane de euro. Muzeul de artă modernă este cel mai mare de acest gen din Europa şi al doilea din lume după new-yorkezul MoMA. Beaubourg este însă muzeul din lume care împrumută cele mai multe opere altor muzee, beneficiind de un uriaş fond - 120.000 de opere - adesea depozitate în rezerve din cauza lipsei de spaţiu. O lipsă de spaţiu ce a fost însă compensată parţial prin realizarea unei antene permanente la Metz unde în 2010 a fost inaugurată o construcţie muzeală şi ea foarte revoluţionară. De doi ani, Centrul Pompidou are şi un frate mai mic - şi provizoriu - la Malaga în Spania în aşteptarea inaugurării celui de la Shanghai, în China.

 
Centrul Pompidou, alias Beaubourg, împlineşte 40 de ani