
Special Paris
Franţa: campanie electorală sub presiune mediatică
2017-02-02t192256z_910082834_lr1ed221htxu6_rtrmadp_3_france-election-fillon_0.jpg

Ceea ce i s-a întîmplat lui François Fillon este simptomatic în primul rînd pentru modificarea stării de spirit în Franţa în raport cu clasa poltică. A fost suficient ca o revistă umoristică să publice un articol despre avantajele băneşti avute de soţia şi doi dintre copiii lui François Fillon la ora la care acesta îşi exercita mandatul de deputat, pentru ca încrederea în onestitatea sa să se prăbuşească vertiginos.
Cum sondajele pun acum în evidenţă faptul că François Fillon riscă să fie devansat de candidaţii stîngii, de Emmanuel Macron sau chiar de Benoît Hamon, putem spune că opinia publică a dat un verdict înaintea justiţiei. Cazul Fillon, sau scandalul Pénélopegate (după numele soţiei sale) mai este simptomatic pentru ceea ce unii numesc „epoca post-adevăr”.
Frisonul, adrenalina, spectacolul, suspansul, loviturile de teatru, imprevizibilul, rapiditatea reacţiei, sunt ingredientele maşinii mediatice, mai mult decît probitatea, răbdarea, raţiunea, echitatea, prudenţa sau acel principiu în virtutea căruia pînă cînd nu există o concluzie judecătorească fiecare persoană acuzată de malversaţiuni trebuie considerată nevinovată. Viaţa politică franceză este de fapt la fel de nemiloasă ca peste tot.
In ce-l prveşte pe François Fillon, în prezent 68 la sută dintre francezi ar dori ca el să se retragă din cursă. In culise, liderii dreptei pregătesc un plan B, deşi în mond oficial ei sunt încă uniţi în jurul candidatului unic, o unitate în care apar însă unele fisuri.
Noi acuzaţii au apărut de fapt la adresa lui François Fillon, formulate de site-ul de informaţii Mediapart. Site-ul pretinde că între 2005 şi 2007 François Fillon ar fi încasat o serie de cecuri "oculte" în calitate de senator. Aceasta în contextul în care şi alţi senatori beneficiau de acelaşi mecanism, ei dispuneau de 7500 de euro lunar pentru remunerarea asistenţilor, sumele nefolosite ar fi trebuit să rămînă în trezoreria Senatului, dar unii senatori le recuperau sub formă de cecuri... Acest sistem s-a perpetuat între 2003 şi 2014 cînd a fost întrerupt de justiţie.