Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bucureşti, Piaţa Victoriei, 5 februarie 2017: o imagine simbol, expresie a unei renaşteri a conştiinţei civice

2017-02-05t212702z_989410155_rc1aea966700_rtrmadp_3_romania-corruption_0.jpg

Bucureşti, Piaţa Victoriei, 5 februarie 2017
Bucureşti, Piaţa Victoriei, 5 februarie 2017
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Impresionanta mobilizare a românilor, pe tot parcursul săptămînii trecute, împotriva tentativei guvernului de a frîna lupta împotriva corupţiei, a suscitat în străinătate un interes mediatic fără precedent din 1989 încoace. In Franţa presa continuă să se intereseze de România cu un ochi şi mai atent, şi a început să publice reportaje realizate în diferite oraşe. Cotidianul La Croix, de exemplu, şi-a trimis un corespondent la Timişoara, iar cotidianul Le Monde şi-a trimis doi corespondenţi la Alexandria, fieful lui Liviu Dragnea.

"Liviu Dragnea, le visage de la corruption roumaine". Liviu Dragnea, întruchiparea corupţiei din România, am putea traduce acest titlu din Le Monde, extrem de caustic faţă de şeful PSD-ului. După ce explică pe larg de ce Liviu Dragnea este certat cu justiţia şi de ce avea nevoie de o lege ca să scape din vizorul ei, cei doi semnatari ai reportajului, Jean-Baptiste Chastand şi Mirel Bran, mai arată că visul lui Liviu Dragnea era acela de a deveni prim-ministru. Personal mă întreb însă cum de îşi pot imagina unii lideri că ar putea reprezenta România în străinătate şi în intanţele internaţionale cînd de numele lor sunt legate fapte extrem de reprobabile…

Oare cine le va întinde mîna în mod cordial în cursul vizitelor în străinătate, oare cine îi va invita la masă pentru a aprofunda prietenia şi colaborarea cu România? Spun aceste lucruri pentru că imaginea României în lume se construieşte pe mai multe paliere, unul dintre dintre ele fiind onorabilitatea responsabililor politici.

Dintr-un anumit punct de vedere însă, sutele de mii de români care au manifestat săptămîna trecută în numeroase oraşe au realizat ceva cu totul excepţional: au transformat aproape brusc imaginea României. Prin capacitatea lor de mobilizare, prin demnitatea cu care au ieşit în stradă, prin totala respingere a violenţei, prin atmosfera de solidaritate creată, românii şi-au creat un enorm capital de simpatie. Chiar şi prin umorul şi imaginaţia lor (care pot merge uneori mînă în mînă cu mînia şi indignarea), ei au atras atenţia şi şi-au atras sprijinul.

Reţelele de socializare au avut un rol enorm în difuzarea unor imagini care au fost mai puternice chiar decît cuvintele. Nu întîmplător pe toate site-urile principalelor cotidiene au fost publicate zeci de fotografii captate în timpul manifestaţiilor, iar cea de duminică seară, cînd cîteva sute de mii de oameni şi-au agitat telefoanele mobile în Piaţa Victoriei, are şansa de a devenit o imagine cultă. Ea este un simbol care merită descifrat. Ceea ce au văzut străinii în acele momente a fost de fapt o constelaţie, o galaxie de oameni avînd un liant extrem de puternic: cel al valorilor morale. Acea imagine ar putea rămîne emblema unui fel de Renaştere naţională dar şi a unui mesaj mai larg…   

Într-un moment cînd unele vechi democraţii, cum ar fi Statele Unite, traversează un moment de criză, românii din estul Europei, transmit de fapt un mesaj optimist de ataşament faţă de valori morale fără de care noţiunea de civilizaţie îşi pierde sensul. Sigur că România nu a fost pînă acum considerată chiar o campioană a democraţiei, ba dimpotrivă,  mulţi dintre responsabilii ei politici s-au dovedit a fi campioni ai formei fără fond, au ştiut de minune să videze democraţia de sens conservîndu-i doar nişte vagi faţade.

Cînd vedem însă ceea ce se întîmplă în Statele Unite, unde pur şi simplu miliardarii s-au instalat la putere, faptul că la cealaltă extremitate a lumii democratice se agită sute de mii de oameni pentru a nu lăsa banul, impertinenţa şi interesul personal să-şi impună dictatura în stat, acest fapt deci are o enormă încărcătură simbolică.

Agenţia France Presse îl citează pe filozoful român Andrei Pleşu care vede în evenimentele de săptămîna trecută “renaşterea unei conştiinţe civice”  în România. Si tot el spune că în actualul “context de nelinişte există motive de entuziasm şi de speranţă”. Sigur, intelectualii şi artiştii au fost deseori contrazişi de istorie cînd s-au lăsat cuprinşi prea repede de entuziasm. Dar nu este oare chiar rolul lor să-şi exprime speranţa, în anumite momente de mare intensitate istorică, în progresul moral?

Ca seismografe ale speranţei, intelectualii României sunt primii care au datoria de a crede că o nouă pagină de istorie este posibilă pentru ţara lor. Eşecul etern nu este înscris în codul genetic al românilor, aşa cum ar fi putut poate să spună sau să creadă Emil Cioran. Iar imaginea sutelor de mii de oameni transformaţi într-o constelaţie a voinţei duminică 5 februarie în Piaţa Victoriei la Bucureşti are toate şansele să devină una fondatoare pentru ceea ce vor să devină românii.