Turcia, Erdogan: noi paşi spre autoritatea totală

In virtutea respectivei reforme, preşedintele Erdogan va avea posibilitatea să mai candideze de două ori la preşedinţia ţării şi deci să rămînă la putere pînă în 2029. Seful statului ar urma să aibă dreptul de a numi şi revoca el însuşi miniştri, de a promulga singur decrete, sau de a declara starea de urgenţă fără să mai ceară avizul Parlamentului. Recep Tayyip Erdogan consideră că aceste măsuri, deci întărirea substanţială a puterilor sale, ar putea garanta stabilitatea politică într-un moment cînd Turcia este confruntată cu dificultăţi economice, cu un val de atentate şi cu crize regionale a căror soluţionare rămîne incertă.

Presa franceză constată că acest referendum ar urma să fie ultima etapă şi "încoronarea" unor eforturi pe care Recep Tayyip Erdogan le face de mulţi ani pentru a-şi impune autoritatea totală asupra ţării. Pe plan intern, organizaţiile neguvernamentale, partidul social-democrat şi formaţiunile pro-kurde exprimă critici, dar vocea presei nu se prea aude. În plus, epurările masive operate de putere după tentativa de lovitură de stat de anul trecut sunt de natură să faciliteze demersul preşedintelui.

Occidentalii nu au nici ei un cuvînt decisiv de spus, dat fiind că depind practic de Turcia pentru a limita efectele imigraţiei clandestine în Europa. Europenii mai asistă şi la apropierea dintre Rusia şi Turcia, iar la începutul lunii martie Recep Tayyip Erdogan urmează să efectueze o vizită la Moscova. Pe fondul războiului din Siria şi al crizei legată de imigraţie, autoritarismul lui Erdogan se adînceşte iar capacitatea Uniunii europene de a exporta democraţie scade.

Nu aceasta era Europa visată de întemeietorii ei în urmă cu 60 de ani, de unde urgenţa unei renaşteri europene de natură să iradieze pace, prosperitate şi democraţie nu doar la ea acasă ci şi în jurul ei.