Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


François Fillon critică jurnaliştii sau când presa devine ţapul ispăşitor al politicienilor

fillon.jpg

François Fillon, ex-premier al Frantei si candidatul dreptei la prezidentiale, atacà dur presa
François Fillon, ex-premier al Frantei si candidatul dreptei la prezidentiale, atacà dur presa
Image source: 
REUTERS/Stephane Mahe

In cursul unei conferinţe de presă susţinute joi, avocaţii lui François Fillon – candidatul dreptei la prezidenţialele din Franţa – au cerut Parchetului Naţional Financiar (PNF – echivalentul DNA-ului francez) să renunţe la ancheta privind presupusul loc de muncă fictiv ocupat la Parlament de Penelope Fillon. Avocaţii cuplului Fillon au anunţat de asemenea că au depus plângere pentru încălcarea secretului anchetei după dezvăluirile succesive apărute în revista satirică Le Canard echaîné. François Fillon şi-a găsit deci ţapii ispăşitori : presa şi anchetatorii.

Contextul este tensionat iar situaţia inedită, cu nici trei luni înaintea unui scrutin prezidenţial. « E o anchetă ilegală ; investigaţiile sunt duse contra ceva care nu este fondat decât pe zvonuri » afirmă avocaţii cuplului François şi Penelope Fillon. Cu alte cuvinte, strategia şi tonul alese de candidatul dreptei la prezidenţiale sunt clare. Contestarea legitimităţii Parchetului Naţional Financiar şi critici extrem de dure contra presei – « de tipul celor lansate de Donald Trump » notează unii comentatori.

In opinia avocaţiilor, PNF este neîndreptăţit să ancheteze contra presupusului loc de muncă fictiv – ataşat parlamentar - ocupat de soţia lui François Fillon. Dezbaterea este tehnică şi se bizuie pe separaţia puterilor. Avocaţii spun în esenţă că justiţia nu are ce să se amestece în exerciţiului mandatului unui parlamentar, plata şi munca oferită unui ataşat parlamentar făcând parte din acest mandat. PNF ar fi deci incompetent ca să ducă la bun sfârşit ancheta. Parchetul pus în cauză a emis deîndată un comunicat prin care a respins această contestaţie, indicând că « o decizie privind orientarea procedurii va fi luată deîndată ce investigaţiile se vor termina ». Pe scurt, avocaţii lui Fillon nu pot face legal nimic, nu există, în acest stadiu, jurisdicţie de apel. Pentru a putea contesta formal procedura, trebuie mai întâi ca o anchetă judiciară să fie ordonată de un judecător de instrucţie care să-l şi pună sub urmărire judiciară pe François Fillon, caz în care, candidatul oricum a promis că nu se va mai prezenta la prezidenţiale.

Pentru moment ancheta preliminară este dată pe mâna poliţiştilor de la Oficiul central al combaterii corupţiei şi infracţiunilor fiscale şi financiare. De notat că în Codul de procedură penală este scris negru pe alb că « PNF este competent, printre altele, pentru a ancheta fapte de corupţie în sectorul public, traficul de influenţă şi favoritismul ».

Au trecut 15 zile până ce avocaţii au decis să ceară Parchetului să renunţe la anchetă

In fine, mai mulţi comentatori, printre care cei de la ziarul Le Monde, subliniază contradicţii în strategia de apărare a lui François Fillon. Dacă nu este competent să ancheteze în această afacere zisă « Penelopegate » atunci de ce candidatul conservator s-a declarat acum două săptămâni, în momentul declanşării scandalului, dispus să răspundă « rapid » anchetatorilor de la PNF? Interogatoriul a avut loc repede şi s-a derulat în prezenţa avocaţilor care nu a contestat deloc jurisdicţia. Au trebuit să treacă 15 zile pentru ca aceeaşi avocaţi să anunţe în faţa presei că cer Parchetului să renunţe la anchetă.

Calendarul judiciar nu depinde deloc de calendarul electoral. Există însă un obicei în Franţa, să-i spunem « republican », care zice că un magistrat se va abţine de la orice punere în cauză a unui candidat cu mai puţin de trei luni înainte de scrutin. Această «cutumă » nu se bizuie pe niciun text, nu e scrisă nicăieri negru pe alb. Iar apoi, cum notează şi Le Monde, ea este discutabilă. Putem să le cerem alegătorilor să voteze pentru un candidat fără să ştim dacă este sau nu integru? Chiar şi pentru cel ales, acest lucru riscă să fie penibil. Să presupunem că e ales preşedinte al Republicii. Timp ce 5 ani el va beneficia de o imunitate provizorie dar acest lucru îl va împiedica de asemenea să-şi demonstreze eventuala nevinovăţie.

« Ancheta este practic doar una mediatică şi nu judiciară. E important ca alegătorilor să nu li se fure alegerile din aprilie » au declarat avocaţii lui François Fillon. Avocaţi care deplâng faptul că « au avut loc scurgeri sistematice de informaţii, de fiecare dată cu o prezentare parţială a faptelor ».

Credibilitatea presei, în cădere liberă

Spuneam că unii comentatori îşi amintesc de atacurile lui Trump contra presei când îl ascultă pe Fillon spunând că « există o problemă democratică cu presa ». Alţii parcă îl revăd pe Nicolas Sarkozy arătându-se mefient şi violent faţă de jurnalişti. Politologul Laurent Bouvet, citat de revista Le Point, afirmă de partea sa că atacurile lui Fillon contra presei – el a vorbit despre « linşaj », « asasinat » şi « tribunal mediatic » - se înscriu în fapt într-o strategie a candidatului de a face pe plac electoralului său, majoritar de dreapta, în mod tradiţional suspicios vizavi de presă. « Presa devine ţapul ispăşitor de fiecare dată când un politician este implicat într-un scandal politico-financiar. Mesagerul este pus în cauză, vinovat de toate relele, nu mesajul. Francezii sunt mefienţi faţă de mass-media şi politicienii se joacă cu acest lucru » spunea la RFI şi istoricul Patrick Eveno.

Ultimul sondaj de opinie pe această temă arată că niciodată din 2002 încoace interesul francezilor pentru actualitate nu a fost atât de slab. In paralel, credibilitatea presei este în cădere liberă de doi ani încoace, lucru care le permite responsabililor politici – Fillon dar şi ex-premierul Manuel Valls sau stângistul Jean-Luc Mélenchon – să le facă reproşuri tot mai virulente jurnaliştilor.

In realitate, de la extrema stânga la extrema dreaptă, tot mai mulţi se simt îndreptăţiţi să arunce anateme contra presei, acuzată când că face jocul, când al adversarilor politici, când al elitelor economice, când al « oligarhiei » termen sub care se poate ascunde orice şi oricine. In faţa acestei evoluţii, « anumite medii de informare au decis să-şi revadă practicile pentru a evita ca neîncrederea faţă de ele, afişată de politicieni şi populaţie, să nu se transforme în război civil », cum scriu colegii noştri de la RFI.

François Fillon critică jurnaliştii sau când presa devine ţapul ispăşitor al politicienilor
2277