
Special Paris
Franţa: două luni pînă la prezidenţiale şi toate scenariile posibile
2017-02-13t180749z_427649711_rc114337a120_rtrmadp_3_france-election-macron_0.jpg

Vizitele în străinătate sunt de altfel un ritual necesar pentru candidaţii aflaţi în cursa spre Palatul Elysée. François Fillon a deschis balul la sfîrşitul lunii ianuarie printr-o vizită la Berlin unde s-a înteţinut cu Angela Merkel. Vizita s-a produs însă înainte de scandalul care-l afectează pe candidatul unic al dreptei, sancţionat acum nu atît de justiţie cît de opinia publică întrucît i-a avut ca angajaţi, în calitate de colaboratori, la ora la care era senator, pe soţia sa şi pe doi dintre copiii săi. Deplasarea la Berlin a lui Fillon nu a avut deci rezultatul mediatic scontat şi nici nu l-a ajutat să cumuleze capital politic sau de încredere în Franţa.
Candidatul independent de stînga-centru (sau de centru-stînga), Emmanuel Macron, s-a întors dintr-o vizită în Algeria suscitînd o vie polemică întrucît a calificat aventura colonială a Franţei în această ţară drept o "crimă împotriva umanităţii". Expresia a fost atît de şocantă încît cei care l-au criticat n-au mai ţinut cont de contextul utilizării sintagmei şi de faptul că Emmanuel Macron a pledat şi pentru deschiderea unei noi pagini în istoria relaţiilor franco-algeriene.
In ce-l priveşte pe Benoît Hamon, omul care a cîştigat primarele organizate de socialişti, el s-a dus în Portugalia, doritor probabil că înţeleagă cum reuşesc să conducă în această ţară socialiştii împreună cu o formaţiune radicală de stînga. In plus, guvernul portughez reuşeşte performanţa să scoată ţara din austeritate şi să reducă în acelaşi timp deficitul bugetar.
Atenţia mediatică se concentrează în prezent şi asupra lui Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional, care de mulţi ani încearcă să deschidă uşile cancelariilor străine, dar fără succes. Acum însă ea este primită la cel mai înalt nivel la Beirut, unde a rostit un discurs cerînd protejarea creştinilor din Orientul Apropiat. Marine Le Pen îl sprijină în mod deschis pe preşedintele sirian Bachar al-Assad, considerîndu-l singurul lider în Siria capabil să asigure securitatea minorităţilor.