Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


China şi noua hartă pe care o propune lumii

china.jpg

Image source: 
credit foto: Le Monde

Se întrevede, oare, la orizont, un război economic între Statele Unite şi China? Întrebarea apare în numeroase analize ale presei franceze şi internaţionale, într-un moment cînd noul preşedinte american a suscitat, prin unele dintre declaraţiile sale, iritarea chinezilor. In acest context de fricţiuni între primele două puteri economice ale lumii, precum şi de repoziţionări strategice, primul ministru francez Bernard Cazeneuve efectuează o vizită de trei zile în China cu o agendă extrem de încărcată pusă în serviciul promovării intereselor economice ale Franţei.

Săptămîna trecută cotidianul Le Monde publica o hartă a lumii aşa cum este ea văzută de chinezi. Este vorba de harta adoptată de Ministerul chinez al apărării, ceea ce spune multe despre cum înţeleg chinezii să se raporteze la restul planetei în deceniile următoare.

Pînă acum, reprezentarea standard a lumii pe toate hărţile era cea concepută de occidentali. Europa se află în centrul hărţii. Imediat sub Europa, la sud, se întinde Africa. La stînga, deci la vest, avem Oceanul Atlantic şi apoi cele două Americi, iar la dreapta, deci la est, avem munţii Urali, si blocul gigantic format din Rusia şi întregul continent asiatic.

Pe harta adoptată de chinezi, în mijloc nu mai apare Europa ci continentul asiatic şi China. Europa occidentală devine un fel de extremitate a blocului euro-asiatic, aproape că nu mai are relevanţă în marele ansamblu format din Asia şi Africa. America de Nord este schiţată deasupra cercului polar în timp ce America de sud apare sub Antarctica. Nu avem de loc impresia că aceste două entităţi, cele două Americi, s-ar lega într-un fel sau altul între ele…

Pentru ochiul european această reprezentare a lumii are ceva “anormal”. Dacă ţinem cont însă de istoria Chinei şi de ambiţiile ei actuale, harta este cît se poate de “normală”. "Imperiul de mijloc", aşa şi-au numit chinezii vastul spaţiu pe care l-au administrat şi unde şi-au impus cultura. Ceea ce voia să sugereze şi faptul că se considerau în centrul lumii.

In prezent, China nu-şi ascunde ambiţia de a deveni prima forţă economică, militară şi politică de pe planetă. Iar în mod paradoxal, un preşedinte precum Donald Trump ar putea să le faciliteze chinezilor calea spre materializarea acestui proiect.

Cotidianul Le Figaro publică, sub semnătura lui Cyrille Pluyette, o analiză extrem de interesantă de unde rezultă că preşedintele Xi Jinpeng ar putea utiliza tensiunile cu Statele Unite în favoarea sa, pentru a-şi întări puterea. Pe de o parte, Xi Jinpeng poate profita de locul parţial vacant lăsat de Statele Unite în materie de leadership mondial. El a adoptat de altfel un discurs care altădată era al americanilor, pledînd pentru continuarea globalizării economice şi a liberului schimb. In interior, jucînd pe coarda naţionalistă, a mîndriei  şi a rezistenţei în faţa presiunilor americane, Xi Jinpeng ar putea avea un pretext pentru a-şi izola adversarii.

In paralel, însă, China îşi caută aliaţi iar unii observatori constată o tentativă de apropiere faţă de Europa. Intr-un moment cînd China încearcă să-şi relanseze creşterea economică, iar în a doua parte a anului va avea loc cel de-al 19-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, Xi Jinpeng trebuie să manevreze cu mare abilitate. El va evita, probabil, un război economic frontal cu Statele Unite şi va face unele concesii legate de moneda chineză. Donald Trump îi acuză pe chinezi că îşi devaluează moneda naţională pentru a-şi favoriza exporturile, şi nu este singurul lider occidental care formulează aceste acuzaţii.  

Pentru chinezi, însă, marea nervozitate vine dinspre caracterul imprevizibil al lui Donald Trump. Ei ştiu să transforme însă erorile lui Trump în victorii personale, de exemplu chinezii sunt încîntaţi că Statele Unite s-au retras din Parteneriatul trans-Pacific, şi încearcă să-şi forjeze acum propriile acorduri regionale.

Mai devreme sau mai tîrziu Beijingul va încerca să-şi impună un control regional total în Marea Chinei de est, şi acolo riscă o înfruntare frontală cu americanii. Este în orice caz părerea geopoliticienilor care urmăresc acum, ca pe o tablă de şah, sau mai bine spus de go, partida dintre Donald Trump şi Xi Jinpeng. Ambele jocuri presupun însă o imensă răbdare, capacitate de concentrare şi anumite subtilităţi. Greu de spus dacă Donald Trump are aceste calităţi, lui îi plac mai mult jocurile provocării pe platourile de televiziune sau discursurile în faţa fanilor săi.