Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


In Franţa, Uber e încolţit de şoferi şi de taximetrişti

uber.jpg

Image source: 
iStock

După mai multe luni de conflict şi intervenţia unui « conciliator » trimis de guvernul francez, societatea californiană Uber a acceptat să discute despre « politica tarifară » cu şoferii din Franţa. Negocierile concrete vor începe pe 15 martie. Care este portretul-tip al unui şofer Uber din Hexagon, cu ce probleme se confruntă el şi ce poate aştepta de pe urma discuţiilor cu platforma americană?

Uber, liderul din Franţa al pieţei zise a « maşinilor de transport cu şofer » sau pe scurt VTC, a propus déjà un ajutor tranzitoriu şoferilor care câştigă mai puţin de 21 de euro pe oră fiind conectaţi la aplicaţie 40 de ore pe săptămână. Rămâne de văzut ce alte concesii ar mai putea face firma californiană până la rendez-vous-ul din 15 martie.

Să precizăm însă care sunt condiţiile de lucru ale unui şofer Uber în Franţa. Condiţii descrie de şoferi drept foarte dificile şi cu un randament foarte slab. Concret, un şofer Uber trebuie să-şi închirieze mai întâi maşina – de cele mai multe ori neagră şi de un anumit nivel – 1.400 de euro pe lună. Apoi, pentru a pute afolosi aplicaţia mobilă Uber, şoferul plăteşte firmei un sfert, adică 25% din fiecare cursă efectuată. La asta se adaugă benzina, asigurarea, impozitele şi întreţinerea maşinii, toate plătite integral de şofer. Una peste alta, un şofer care lucrează 40 de ore pe săptămână, după ce a plătit tot ce trebuie – Uber, taxe, maşină, etc – rămâne în medie cu 500 de euro pe lună în buzunar. Unul care lucrează 60 de ore pe săptămână, rămâne la sfârşit cu puţin peste 1.300 de euro pe lună.

Portretul-tip al unui şofer Uber

Soferi care lucrează în Franţa pentru Uber sunt adesea tineri – între 18 şi 34 de ani - fără diplome – 40% dintre ei nici măcar nu au bacul - şi originari din cartiere periferice şi populare cu o rată mare a şomajului.

In Franţa, Uber ocupă circa 80% din piaţa zisă a VTC-urilor. Filiera VTC a contribuit cu 6% la creşterea PIB-ului din regiunea pariziană în 2016. Ca să aibă succesul pe care-l are în Franţa, Uber a folosit aceeaşi strategie de penetrare ca şi în alte ţări din lume. Mai întâi i-a atras pe şoferi cu salarii orare promiţătoare, lucru care-i permite platformei să fie repede prezentă cu maşini peste tot. Apoi, afişează preţuri avantajoase pentru utilizatori şi totodată oferă un serviciu de calitate. Uber rămâne astfel mai ieftin decât un taxi şi mai simpatic decât metroul. In fine, odată cucerită piaţa, Uber poate să-şi mărească treptat preţurile. In Franţa spre exemplu, la sfârşitul lui decembrie, tarifele Uber au crescut cu 10-15%. Bani care însă nu merg în buzunarul şoferilor ci în cele ale firmei californiene. Trebuie spus că Uber are nevoie de bani ca de aer. Firma este într-o foarte proastă situaţie financiară iar în 2016 a înregistrat cele mai mari pierderi din istoria ei : 3 miliarde de dolari, o cifră în creştere cu 30 de procente faţă de anul precedent.

Pe lângă problemele şi discuţiile pe care le are cu şoferii săi, Uber a fost – şi mai este sporadic – în conflict cu taxiurile din Franţa. Ca să aplaneze acest conflict recurent, parlamentul a adoptat o propunere de lege în decembrie 2016. Printre altele, platformele de rezervare tip Uber trebuie să verifice permisele de conducere, cărţile profesionale ale şoferilor, asigurările, şamd. De asemenea, noua legislaţie interzice platformelor să impună şoferilor clauze de exclusivitate, ştiut fiind că mulţi şoferi lucrează pentru două şi chiar trei astfel de structuri.

Cifra de afaceri a taximetriştilor bate pasul pe loc

Măsurile enumerate mai sus sunt deci menite să calmeze şi spiritele cu taximetriştii tradiţionali. Soferi care din 2008 încoace şi-au văzut cifra de afaceri bătând pasul pe loc după ce în perioada 2000-2007 ea crescuse în medie cu 8% pe an. Taximetriştii din Paris o duc mai bine decât cei din provincie. In capitală ei câştigau în medie acum doi ani 60.000 de euro pe an contra 53.000 pentru restul marilor oraşe franceze şi doar 44.000 pentru cei din provincie unde, e adevărat, taxiul e în mare parte folosit doar la transportul pacienţilor la consultaţile medicale.

O ultimă remarcă : numărul de curse de taxi a început să scadă în 2005, adică înaintea sosirii pe piaţă în 2009 a lui Uber. Cu alte cuvinte, oferta de transporturi alternative s-a întărit începând cu aceea periaodă. Reţeaua de tramvaie s-a ameliorat în marile oraşe, au apărut la Paris maşini electrice în liber serviciu şi pentru cei mai temerari dintre utilizatori, biciclete municipale care circulă şi ele noaptea ca şi taxiurile.

In Franţa, Uber e încolţit de şoferi şi de taximetrişti
3230