Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa denunţă un atac chimic în Siria şi cere condamnarea sa la ONU

2017-04-04t095510z_967331583_rc15d958ac40_rtrmadp_3_mideast-crisis-syria-idlib_0.jpg

Khan Cheikhoun: orasul care a fost tinta unui dublu atac dintre care primul s-ar fi produs cu gaze toxice pe data de 4 aprilie. REUTERS/Ammar Abdullah
Khan Cheikhoun: orasul care a fost tinta unui dublu atac dintre care primul s-ar fi produs cu gaze toxice pe data de 4 aprilie. REUTERS/Ammar Abdullah
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Franţa cere convocarea unei reuniuni de urgenţă a Consiliului de Securitate ONU în urma unui atac chimic "extrem de grav" comis în Siria, după cum spune ministrul francez de externe Jean-Marc Ayrault. Demnitarul francez semnează un comunicat prin care denunţă un act "josnic". Ceva mai devreme în cursul zilei opoziţia siriană a anunţat că regimul de la Damasc a lansat un atac chimic care s-ar fi soldat cu cel puţin 58 de morţi şi 170 de răniţi.

"Utilizarea armelor chimice constituie o violare inacceptabilă a Convenţiei privind Interzicerea Armelor chimice şi o nouă mărturie a a barbariei căreia i-a căzut victimă poporul sirian de atîţia ani". Am citat tot din comunicatul semnat de şeful diplomaţiei franceze. În general astfel de afirmaţii se fac, la acest nivel, după ce există confirmări serioase privind producerea faptelor. Potrivit unei organizaţii neguvernamentale, atacul s-ar fi produs în nord-vestul Siriei, în provincia Idleb, fiind îndreptat împotriva unui “fief rebel şi jihadist” (am citat dintr-o depeşă a Agenţiei France Presse).

Cel puţin 11 copii ar figura printre morţi, mai relatează France Presse din surse ale Observatorului sirian pentru drepturile omului. Un film video difuzat de rebeli sirieni pare să aducă dovezi că într-adevăr un atac cu arme chimice ar fi avut loc, iar un corespondent al Agenţiei France Presse transmite dintr-un spital din regiunea respectivă şi confirmă supoziţiile. Acelaşi corespondent afirmă deasemenea că spitalul respectiv ar fi fost apoi bombardat, ca şi cum “cineva” ar fi încercat să şteargă urmele unui atac chimic.

Într-un context atît de complicat precum cel al războiului din Siria ştirile cer uneori o analiză prudentă, dar se pare totuşi că de data aceasta declaraţiile făcute la Paris şi la Bruxelles se bazează pe certitudini. Aşa se explică şi reacţia doamnei Federica Mogherini, şefa diplomaţiei europene. Ea desemenează regimul sirian drept "principal responsabil" al acestui atac. "Astăzi ştirile sunt oribile şi ne reamintesc în mod tragic că situaţia pe teren continuă să fie dramatică în numeroase regiuni ale Siriei", a declarat doamna Federica Mogherini la Bruxelles. Coincidenţa face că Bruxelles-ul a găzduit o conferinţă internaţională legată de reconstrucţia în Siria.

De semnalat şi reacţia Turciei. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a vorbit la telefon cu omologul său rus Vladimir Putin şi i-a spus că acest atac cu gaz sarin compromite procesul de pace. Recent relaţiile dintre Rusia şi Turcia s-au îmbunătăţit şi ambele ţări au încercat să medieze discuţii directe, la Astana, între opoziţia siriană şi puterea de la Damasc. Înţelegerea dintre Rusia şi Turcia rămîne însă fragilă iar unii comentatori afirmă că ele nu au de fapt aceleaşi interese în Siria, cu excepţia luptei anti-teroriste.

“Acest tip de atac inuman este inacceptabil”, a subliniat, citat de Agenţia France Presse, preşedintele turc. Reacţia sa are o undă de reproş pentru că Rusia de fapt l-a protejat pe preşedintele sirian Bachar al-Assad în urmă cu patru ani, cînd regimului de la Damasc i s-a imputat pentru prima dată comiterea unui atac chimic.

La acea oră Rusia a găsit o soluţie de ultim moment pentru a evita o intervenţie occidentală, franceză şi americană, împotriva lui Bachar al-Assad, propunînd lichidarea stocului de arme chimice siriene. Un acord ruso-american a fost semnat atunci, ceea ce a permis evacuarea din Siria a 1300 de tone de produse toxice. Iar Franţa, care se pregătea să bombardeze obiective militare la Damasc şi în Siria, s-a văzut în situaţia de a-şi revizui planul. Vom vedea cum evoluează situaţia acum şi dacă nu cumva ceea ce trebuia făcut în urmă cu patru ani nu ar avea sens să se producă în prezent.

1806