Franţa, prezidenţiale: dezbatere televizată cu toţi cei 11 candidaţi

11 candidaţi dintre care 6 “outsideri”

Chiar această sintagmă, utilizată de unii editorialişti, "exerciţiu democratic", justifică iniţiativa. Democraţia franceză se vrea deschisă, o tribună a ideilor, în care “favoriţii” sunt puşi alături de “outsideri”, “marii candiaţi” alături de “micii candidaţi”. Toată lumea a fost invitată deci să se exprime sub semnul egalităţii, cel puţin în ce priveşte minutele alocate: 15 pentru fiecare participant.

Acest tip de dezbatere este unul inedit înaintea unui prim tur de scrutin, şi cu siguranţă necesar într-un moment cînd 40 la sută din electorat apare ca fiind indecis. Dar mai ales este o ocazie pentru cei şase candidaţi prea puţin cunoscuţi de marele public, şi care pînă acum nu au beneficiat de o mediatizare importantă, să-şi expună punctele de vedere, şi, de ce nu, să vină cu idei noi, intersante, eventual chiar să “uimească” sau să “strălucească” prin propunerile lor.

Unii editorialişti s-au arătat însă sceptici, considerînd că un astfel de scenariu riscă să ducă mai degrabă la o cacofonie generală. Alţi analişti spun că de fapt toată lumea se va coaliza împotriva candidatului care este cel mai bine plasat în sondaje, Emmanuel Macron.

Dintre cei şase candidaţi prea puţin cunoscuţi îi citez doar pe suveranistul Nicolas Dupont-Aignan, pe sindicalistul Philippe Poutou care reprezintă extrema stîngă şi un partid anti-capitalist, pe Nathalie Arthaud lideră a sindicatului La Force Ouvrière.

Formatul emisiunii nu a permis includerea a mai mult de trei subiecte pe ordinea de zi, dar ele sunt extrem de “acute”: şomajul, securitatea, avantajele sociale.

Ce spun ziariştii străini despre prezidenţialele franceze

Campania pentru prezidenţialele franceze este urmărită de numeroşi corespondenţi reprezentînd marile cotidiene străine, şi mai toţi, după cum arată cotidianul Le Figaro, au o opinie critică asupra peisajului politic francez. Există chiar opinia că actualele dezbateri din Franţa îi interesează mai mult pe străini decît pe francezi.

Se spun într-adevăr multe lucruri despre campania prezidenţialelor franceze, taxată deseori de “insipidă”, “lamentabilă”, “patetică”, “nebună”, “anormală”, şi aşa mai departe. Dacă aş face inventarul acestor tipuri de adjective aş putea umple cîteva pagini.

Le Figaro se mai întreabă dacă nu cumva atenţia mediilor de infomare străine ţine nu atît de miza acestui scrutin ci de faptul că Marine Le Pen are şanse reale de a cîştiga prezidenţialele.

Un jurnalist japonez este de părere că interesul actual pentru scrutinul francez se datorează de fapt “Brexit”-ului. Cum scenariul unui “Frexit”, după “Brexit”, este posibil, dacă alegerile sunt cîştigate de Marine Le Pen, scrutinul francez suscită un fel de efervescenţă mediatică inedită…

Un jurnalist german care scrie la Die Welt vede în prezidenţialele franceze un nou referendum pro sau anti-Europa. Un jurnalist irlandez are însă o cu totul altă percepţie, el consideră chiar că Europa este absentă din dezbatere. Punct de vedere împărtăşit şi de un jurnalist grec…

Un jurnalist spaniol care semnează în cotidianul El Pais se declară uluit de ceea ce se întîmplă în Franţa: candidatul dreptei se prăbuşeşte, Emmanuel Macron vine de nicăieri şi devine favorit, Partidul Socialist apare ca dezintegrat…

Un jurnalist italian vede totuşi un lucru bun în contextul cursei pentru Palatul Elysée, şi anume faptul că opinia publică nu mai vrea să audă de "privilegiaţi" şi că îi respinge categoric.

Focalizarea mediatică pe Marine Le Pen este exagerată, spune un comentator american care dă şi cifre: în presa britanică, în decurs de numai trei luni, au apărut 600 de articole despre lidera extremei drepte, în special în Daily Express şi cotidianul numeric The Independent.

Numeroşi ziarişti străini se ocupă însă şi de Emmanuel Macron, considerat "o enigmă". La Geneva, însă, presa elveţiană salută faptul că Emmanuel Macron a avut o experienţă de bancher, ceea ce poate că şi explică "enigma", altfel spus de ce Macron a beneficiat de un enorm sprijin mediatic pentru a juca acum un fel de rol de "salvator" al Franţei.