Erdogan, viitor “hiper-preşedinte”?

Dacă ar fi să-i dăm crezare demnitarului turc, ţara sa nu-şi doreşte altceva decît să treacă la un regim prezidenţial puternic, după modelul… francez şi american. Iar statul turc ar uma să rămînă unul “laic, democratic şi social” avînd ca proiect principal apărarea valorilor moderne, integrarea europeană şi buna înţelegere cu toţi vecinii.

Nu aceasta este însă şi părerea majorităţii observatorilor occidentali. “Modelul” lui Recep Tayyip Erdogan nu este cel al regimurilor prezidenţiale puternice occidentale, ci mai degrabă cel al regimurilor autoritare încarnate de Vladimir Putin în Rusia sau Xi Jinping în China.

Deputatul francez Pierre Lellouche, fost ministru al afacerilor europene, arată tot în Le Figaro că Turcia devine de fapt al treilea stat islamic în Orientul Apropiat, alături de Iran şi Arabia Saudită. Demnitarul francez are cuvinte critice faţă de Uniunea Europeană care, spune el, nu a avut o politică clară faţă de Turcia după cum nu  are una faţă de Rusia.

Europenii s-au lăsat orbiţi de fapt de dublul joc al lui Erdogan care pe de o parte făcea presiuni pentru integrarea europeană a Turciei dar pe de altă parte islamiza societatea turcă. După cum, tot aşa, Erdogan a jucat un joc dublu faţă de Organizaţia statul islamic, pe de o parte lăsîndu-i pe islamiştii radicali din toată regiunea să tranziteze pe teritoriul turc spre Siria, dar pe de altă parte aliniindu-se în tabăra internaţională a ţărilor care combat terorismul.

Cotidianul Le Monde consideră că pariul lui Erdogan rămîne totuşi destul de riscant. Popularitatea sa este reală, nimic de spus, dar imensa lui dorinţă de a cumula toate puterile ar putea în viitor să-l izoleze tot mai mult. O ruptură cu Uniunea Europeană şi cu Statele Unite ar putea accentua această izolare, în ciuda şantajului exercitat de Erdogan asupra europenilor la capitolul imigraţie.

El lichidează, de fapt, prin acest referendum, pe care după toate probabilităţile îl va cîştiga, aşa-zisul "model turc" combinînd islamul, democraţia, dinamismul economic şi apropierea de Europa. Campania care a precedat acest referendum este simptomatică pentru "metoda Erdogan". Vocile celor care sunt împotriva acestei revizuiri constituţionale au fost înăbuşite, numeroşi intelectuali şi jurnalişti care au exprimat critici s-au trezit după gratii…

Editorialiştii mai constată însă şi faptul că acest referendum a divizat profund societatea turcă, ceea ce introduce o notă de incertitudine în privinţa rezultatului.

În orice caz, data de 16 aprilie va fi una importantă pentru noua pagină care se deschide în istoria contemporană a Turciei, fie într-un sens, fie în celălalt. Dar nu este exclus, ceea ce ar fi ideal, mai scrie un comentator al Agenţiei France Presse, ca însuşi Erdogan să-şi tempereze ardorile autoritare în cazul unei victorii la limită, fără o mare marjă de legitimitate.