"Turcia în plin regres după rezultatul de la referendum"-Le Monde

Noua Constituţie va intra în vigoare peste doi ani, în 2019. Două din cele 18 articole supuse votului popular duminică vor fi însă aplicate deîndată. Cel care-i permite preşedintelui să fie şi liderul partidului său şi cel care-i permite şefului statului să-i numească şi să-i destituie pe judecători şi procurori. Cu alte cuvinte, preşedintele Turciei va controla nu doar puterea legislativă ci şi pe cea judiciară.

Peste doi ani, postul de premier va dispărea iar numărul de deputaţi va creşte de la 550 la 600. Pentru a limita riscul de coabitare, preşedintele va putea dizolva cele două camere, punându-şi totodată propriul mandat în joc. Cu alte cuvinte, legislativele şi prezidenţialele se vor derula simultan, o dată la 5 ani - contra 4 ani actualmente. Puterile aleşilor vor fi limitate, şeful statului putând să guverneze prin decret într-o serie de domenii. Inclusiv pentru a instaura starea de urgenţă.

Un superpreşedinte fără echivalent în lumea democratică

Singurul punct pozitiv al reformei adoptate duminică este că preşedintele devine penal responsabil. În cazul în care este bănuit de comiterea unui delict, Parlamentul poate cere o anchetă dacă reuneşte însă o majoritate de trei cincimi.

Recep Tayyip Erdogan afirmă că s-a inspirat pentru noua sa Constituţie din modelele prezidenţial american şi semi-prezidenţial francez. Realitatea este însă că liderul turc devine de acum încolo un superpreşedinte, fără echivalent în vreo ţară democratică. Și asta, practic pe viaţă, în orice caz pentru el. Azi în vârstă de 63 de ani, Erdogan poate spera fără probleme că va câştiga viitoarele alegeri programate în noiembrie 2019. Cu un mandat de 5 ani, reînnoibil o dată, preşedintele Turciei ar urma să rămână la putere până în 2029. An în care va împlini 75 de ani, din care foarte mulţi - un sfert de secol - petrecuţi în fruntea ţării, fie ca preşedinte, fie ca prim-ministru.

O consolare deci după semi-eşecul înregistrat la referendumul de duminică. Cert, Erdogan a câştigat, dar la limită, cu doar puţin peste 51% din sufragii. Turcia este astăzi practic împărţită în două. În plus, principalele trei mari oraşe din ţară - Ankara, Izmir şi Istanbul - i-au respins reforma constituţională. Victoria lui Erdogan este deci meschină, departe de plebiscitul sperat. În ciuda acestei "palme" venite de la marile metropole, Erdogan s-a simţit îndreptăţit să evoce un nou referendum consacrat reinstaurării pedepsei cu moartea. Măsură forte care i-ar închide definitiv uşile Uniunii europene. La Bruxelles dealtfel, nimeni nu s-a grăbit să-l felicite pe Erdogan pentru victoria sa de duminică. Oficialii europeni în frunte cu preşedintele CE Jean-Claude Juncker, s-au mărginit să "ia act" de rezultatele referendumului. De partea ei, o misiune OSCE - Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa - a denunţat "cadrul juridic nesatisfăcător şi condiţiile inechitabile" în care s-a derulat referendumul de duminică.

Într-un lung editorial, ziarul Le Monde deplânge faptul că "Turcia se îndepărtează de Europa pentru a se alinia la practicile politice din Orientul mijlociu: mod de guvernare autoritar, mai mult sau mai puţin temperat".