Muncitorii detaşaţi, chestiunea aprig discutată în campania prezidenţială din Franţa

Muncitorii detaşaţi nu reprezintă decât 1% din populaţia activă din Franţa potrivit cifrelor oficiale publicate în iunie 2016. In ciuda prezenţei acestor circa 286 de mii de salariaţi, chestiunea a revenit pe tapet, Franţa fiind după Germania a doua ţară de primire în Europa a acestui tip de muncitori.

In 2014, muncitorii detaşaţi din Franţa au stat în medie 4 luni şi jumătate pe teritoriul hexagonal, lucru care reprezintă în jur de 40.000 de locuri de muncă normă întreagă. Cifră ce trebuie pusă în paralel, şi deci relativizată, cu cele 18 milioane de salariaţi câţi numără Franţa, spune un economis şi expert citat de ziarul Le Monde.

Blocul estic al UE nu vrea modificarea directivei privindu-i pe muncitorii detaşaţi

Problema este că într-un context de şomaj cronic cum este cel din Franţa unde 10 la sută din populaţia activă a ţării nu are loc de muncă, o concurenţă organizată de Bruxelles nu este deloc binevăzută. In timpul campaniei pentru prezidenţialele franceze, două tabere s-au format. In prima intră stângistul Jean-Luc Mélenchon, extremista de dreapta Marine Le Pen şi suveranistul Nicolas Dupont-Aignan. Toţi trei vor pur şi simplu abrogarea directivei europene. In faţa acestui trio, pro-europenii – Macron, Hamon, Fillon – cer doar o reformă a controversatului text. Cu alte cuvinte, în realitate mai toţi candidaţii la preşedinţia Franţei sunt de acord cu un lucru : directiva care permite munca detaşată nu poate rămâne neschimbată. Ipoteză ce înspăimântă însă statele care-i « livrează » pe aceşti muncitori – Bulgaria, Ungaria, România sau Slovacia. Toţi aceşti membrii ai fostului bloc estic aprobă actuala directivă şi se prevalează de libertatea de circulaţie pentru a susţine menţinerea ei ca atare