Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: al treilea "tur" al prezidenţialelor vor fi legislativele din iunie

Turul al doilea al prezidenţialelor franceze va avea loc pe 7 mai şi pînă atunci dezbaterile vor continua, fiind aşteptată bineînţeles cu mare interes viitoare înfruntare televizată faţă în faţă a lui Emmanuel Macron cu Marine Le Pen. In paralel, însă, în culise, au început manevrele pentru alegerile legislative din iunie, pentru că nu se ştie încă de loc pe ce fel de majoritate se va putea baza Emmanuel Macron…

Si această situaţie este inedită în Franţa pentru că Emmanuel Macron nu are de fapt un veritabil partid politic în spatele său. Reamintesc că el a lansat o mişcare intitulată “En marche”, ceea ce reprezintă cu totul altceva. Si este greu de imaginat că numai în cîteva luni, pînă la legislative, Emmanul Macron ar putea efectiv crea un partid care să-i aducă o majoritate parlamentară solidă, numai a lui.

De fapt, peisajul politic francez este în schimbare, în măsura în care Macron nu se consideră nici de dreapta şi nici de stînga. El va fi obligat, după toate probabilităţile, să-şi facă aliaţi în toate taberele (cu două excepţii) pentru a putea guverna: printre conservatorii partidului "Republicanii", printre socialişti, printre centrişti, printre ecologişti.

Ceea ce înseamnă de fapt că bătălia pentru legislative va fi un fel de tur al treilea al prezidenţialelor. Partidul care va cîştiga aceste alegeri şi va dispune de cea mai mai greutate în Parlament îi va impune un prim ministru lui Macron.

Un fel de coabitare se anunţă la orizont, poate un nou guvern de deschidere (formulă experimentată deja de Nicolas Sarkozy cînd a venit la putere în 2007).

Un anumit rol va avea de jucat şi François Bayrou, lider centrist aliat cu Macron şi care a avut momentul său de glorie la prezidenţialele din 2007, cînd a terminat pe locul al treilea la primul tur de scrutin. El visează de fapt de 20 de ani să realizeze ceea ce a reuşit Emmanuel Macron în numai 12 luni, adică să încarneze un fel de sensibilitate centristă credibilă, care să pună capăt sistemului bipolar, dreapta – stînga, în peisajul politic francez.

Nimic nu va fi simplu, deci, pentru Macron care iese totuşi din rîndurile partidului socialist unde şi-a făcut ucenicia, ca să nu mai spunem că a fost ministru într-un guvern socialist. De la Napoleon încoace Franţa nu a mai avut un preşedinte atît de tînăr ca Macron (spun aceasta la modul condiţional, dacă iese la turul al doilea). Napoleon a fost un mare strateg în multe privinţe, poate că Macron visează să devină un Napoleon al sintezelor, şi să reunească în acelaşi guven oameni de stînga, de dreapta şi de centru. Ceea ce ar putea însemna şi o reinventare a democraţiei.