Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ezitările dreptei şi ale stângii în faţa Frontului naţional

macron.jpg

Conservatorii francezi nu au dat consemn clar de vot în favoarea centristului Emmanuel Macron la turul doi al prezidentialelor din 7 mai
Conservatorii francezi nu au dat consemn clar de vot în favoarea centristului Emmanuel Macron la turul doi al prezidentialelor din 7 mai
Image source: 
REUTERS/Pascal Rossignol

Eliminarea candidaţilor la prezidenţiale care reprezentau cele două partide ce guvernează Franţa de mai bine de trei decenii, a provocat un adevărat seism în peisajul politic hexagonal. Socialiştii şi conservatorii francezi, rămaşi pe tuşe, au fost în plus nevoiţi să dea consemne de vot. Cu cine să voteze simpatizanţii lor la turul doi din 7 mai. Cu extremista de dreapta Marine Le Pen sau cu centristul independent Emmanuel Macron ? Compromisul a fost adesea greu de găsit, mai ales la dreapta.

Dreapta franceză – e vorba aici de partidul Republican, pe scurt LR – se zbate mai departe între mai multe curente. Aceste diviziuni urmate de convulsii interne au apărut la lumina zilei din nou duminică seara, imediat după primul tur al prezidenţialelor. Rezultatul, trebuie spus, a fost istoric – de prost - pentru conservatori : pentru prima dată în aproape 6 decenii, reprezentantul lor a fost eliminat din finală. Si acum ce trebuie făcut ? Pe cine sprijinim, sau nu, la turul doi ? Pe extremista de dreapta Marine Le Pen – spre care încă din primul tur s-au dus o parte dintre simpatizanţii de dreapta – sau pe centristul Emmanuel Macron – care şi el a sedus o parte din electoratul conservator încă de duminica trecută ?

In mod paradoxal, partidul care se consideră moştenitorul generalului de Gaulle, nu a fost capabil să dea un consemn de vot clar simpatizanţilor săi. In urma unui comitet politic extraordinar derulat luni seara, comunicatul emis este un compromis ambiguu : « Lansăm un apel să votaţi contra lui Marine Le Pen. Absenteismul nu poate fi o alegere ». Si atât. Nu cumva să apară numele finalistului centrist. Cu alte cuvinte, în loc să cheme explicit la un vot pro-Macron, responsabilii partidului au preferat o formulare neclară ce-l poate pe incita pe simpatizant să voteze cu centristul dar şi să voteze alb sau nul. Un compromis ce nu a fost pe gustul mai multor responsabili conservatori.

«Frontul republican», descris de unii drept «mascaradă»

In interiorul mişcării se confruntă mai multe tendinţe. Tabăra fostului preşedinte Nicolas Sarkozy este cea care a avut câştig de cauză, propunând formula alambicată de mai sus. Alţii ar fi preferat să se spună clar că trebuie votat cu Macron sau, dimpotrivă, să nu se dea niciun consemn. In fine, o parte dintre Republicani, fără s-o spună pe faţă, au dat de înţeles că extremista de dreapta nu ar fi o alegere mai rea decât Macron. Printre aceştia se numără Pierre Lellouche, fost ministru pe vremea lui Sarkozy.

Alain Juppé, ex-premier al Franţei şi apoi candidat învins la primarele dreptei, a pus problema cel mai clar : « Reclădirea partidului nostru se poate face doar dacă lăsăm în interior un spaţiu important unei componente umaniste, liberale şi europene ». Cu alte cuvinte, nu doar identitară şi conservatoare precum cea dominantă astăzi. Apropiaţii lui Juppé au profitat de ocazie pentru a chema clar la un vot pro-Macron. L-au urmat sau chiar precedat alte nume sonore din partid precum Christian Estrosi, Xavier Bertrand, Jean-François Copé sau François Baroin. O poziţie inacceptabilă pentru sarkozyşti care resping ideea unui aşa-zis « front republican », descris de unii drept « mascaradă ». « Duri » care prevăd să predea frâiele partidului LR unor lideri clar mai la dreapta, precum fostul ministru al afacerilor europene Laurent Wauquiez.

Această dispută internă care, pe lângă componenta ideologică comportă şi un capitol de « bătălia pentru şefie », riscă să compromită linia şi strategia pe care mişcarea ar trebui s-o adopte repede în perspectiva legislativelor din iunie. Semn că partidul e în prag de implozie este şi faptul că proiectul lui François Fillon, prezentat la prezidenţiale, a fost abandonat, un altul urmând să vadă lumina zilei pentru alegerile de peste două luni. Si totuşi, zilele trecute programul prezidenţiabilului Fillon era descris de toţi republicanii drept « cel mai bun pentru a relansa Franţa »...

La dreapta spectrului politic francez, Dupont-Aignan ezită şi el să dea consemn de vot

Nicolas Dupont-Aignan are de ce să fie supărat dar şi mulţumit. Pe de o parte, el şi-a dopat scorul faţă de acum 5 ani, a câştigat un milion de alegători suplimentari din 2012 încoace dar nu destui ca să depăşească pragul de 5% care i-ar fi permis să-şi recupereze de la stat cheltuielile de campanie. Cu doar 4,7 procente, NDA va trebuie să facă o chetă printre militanţi ca să ramburseze împrumutul la bancă. Pe lângă această problemă financiară, ex-candidatul nici nu ştie spre cine să-şi îndrepte alegătorii, foarte heterocliţi potrivit unui recent sondaj. Cei mai mulţi ar vota cu Emmanuel Macron pe 7 mai dar candidatul este el foarte curtat de Frontul naţional, având cu acesta, e adevărat, multe puncte în comun. A da consemn în favoarea lui Marine Le Pen ar provoca deci şi aici fracturi iremediabile.

Nici la stânga lucrurile nu stau foarte bine după înfrângerea istorică suferită duminică de socialişti

« Partidul socialist a intrat într-o perioadă de glaciaţiune ». O scrie Le Monde, n-o spunem noi. Cu un scor istoric de mic la prezidenţiale pentru Benoît Hamon – 6,4% - formaţiunea preşedintelui François Hollande se pregăteşte pentru zile, săptămâni şi probabil ani grei de acum încolo. In aşteptarea turului doi al prezidenţialelor şi ale legislativelor din iunie, responsabilii partidului au decis să ascundă mizeria sub preş. In urma unei reuniuni extraordinare a biroului naţional, partidul a emis un comunicat fără ambiguităţi : « Să batem extrema dreaptă a lui Marine Le Pen votând cu Emmanuel Macron ». Un lucru salutar având în vedere că într-o primă etapă, adică duminică seara, mai mulţi « elefanţi » ai partidului, începând cu Martine Aubry, au refuzat să citeze numele lui Macron, totuşi fost ministru al lui Hollande. Unanimitatea la care s-a ajuns până la urmă în favoarea lui Macron este în fapt doar una de faţadă. Pe mai toate celelalte subiecte, liderii socialişti sunt divizaţi. Incepând cu poziţionarea lor faţă de mişcarea « En Marche ! » a lui Macron şi « Franţa nesupusă » a lui Jean-Luc Mélenchon. Unii socialişti, precum ex-premierul Manuel Valls, s-au declarat déjà dispuşi la o înţelegere sau chiar o alianţă cu Macron. Alţii, precum perdantul Hamon, vor să întărească relaţia cu ecologiştii. In fine, o aripă stângistă visează la o alianţă cu Mélenchon, personaj devenit inconturnabil graţie celor peste 19 la sută din sufragii –adică de trei ori mai multă lume decât socialistul. Viitoarea linie politică dar şi chestiunea leadership-ului, de generaţie, sunt probleme pe care socialiştii vor trebui să le regleze repede dacă vor să mai aibă un cuvânt de spus în viitorul apropiat pe scena politică franceză.

Jean-Luc Mélenchon, al patrulea sosit duminică, cere avizul simpatizanţilor

Jean-Luc Mélenchon joacă un pic rolul lui Nicolas Dupont-Aignan la stânga, cert cu o greutate mult mai mare decât suveranistul de dreapta. Stângistul, lider al « Franţei nesupuse », a decis să nu dea consemn de vot pentru turul doi sub pretextul că nu este posesorul voturilor celorlalţi. Punându-i pe Macron şi Le Pen în aceeaşi oală – aceea a « perpetuării actualelor instituţii » - noul « patron » al stângii franceze » a vrut totuşi să dea un gaj dat democraţiei. Mélenchon a decis astfel să-i pună pe militanţii săi să voteze până vineri pe internet, să spună pe cine preferă la turul doi. « Rezultatul acestui vot va fi făcut public » a promis populistul de stânga, adept al aşa-zise « comunicări ascendente ». O poziţie deîndată criticată de liderii socialişti. « A nu chema la un vot contra lui Le Pen este o greşeală de neiertat, mai ales când te declari de stânga » a declarat Jean-Christophe Cambabélis, patronul socialiştilor francezi.

Ezitările dreptei şi ale stângii în faţa Frontului naţional