Admiraţie dar şi prudenţă din partea presei franceze după victoria lui Emmanuel Macron la prezidenţiale

Colegii noştri de la redacţia în limbă franceză de la RFI schiţează portretul lui Macron sub titlul "Irezistibila ascensiune a unui liberal de stânga".

Libération, ziar de centru-stânga ce militase în primul tur pentru stângistul Jean-Luc Mélenchon, are azi o copertă dublă. Prima este cu Emmanuel Macron văzut din faţă şi cu titlul: "Bine jucat!" iar a doua, cu Marine Le Pen din spate, cu titlul "Bine făcut!"

Le Monde notează că "pentru a doua oară în 15 ani, francezii au votat în mare parte nu "pentru" un candidat ci "contra" extremei drepte. Lucru care riscă să lase urme în democraţie. Alegătorii s-ar putea sătura la un moment dat să voteze doar "forţaţi"".

Mulţi comentatori mai afirmă că după spectaculoasa sa victorie, salutată de mai mulţi lideri europeni, Emmanuel Macron are acum o sarcină extrem de grea, aceea de a reuni o Franţă divizată. Una mai urbană, mai degrabă favorizată şi reformatoare şi o alta, mai rurală, mai săracă şi mai atrasă de extreme - de dreapta sau de stânga.

Le Figaro notează încă din titlu că "Macron o pune la pământ pe Le Pen şi îşi deschide porţile de la Elysée". Editorialistul ziarului conservator e însă sceptic. "Aparent, triumful lui Macron este complet. Tânăr, el poate spera să-şi înscrie numele alături de Kennedy, Giscard, Renzi şi Trudeau. Succesul său este incredibil. Plecat de la nimic, necunoscut marelui public acum trei ani, fără aparat şi fără militanţi, el a răsturnat totul în calea sa: amici, inamici, concurenţi, notabili, şamd. A busculat vechile partide, a sedus mass-media şi şi-a inventat un electorat. Pe scurt, Macron pare a fi un superstar. Dacă te uiţi însă mai îndeaproape, perspectivele care i se oferă noului preşedinte riscă să fie mai complicate" avertizează ziarul conservator. "Franţa lui Macron nu reprezintă decât un sfert din ţară" notează Le Figaro. "Alte două sferturi îi sunt complet ostile noului ales. Ultimul sfert, cel al conservatorilor, al celor care au votat cu François Fillon la primul tur, are acum o altă speranţă: aceea a unei victorii a Republicanilor la legislativele din iunie. Obiectivul este coabitarea, nu neapărat conflictuală, cu preşedintele-ales. Cu condiţia, evident, ca dreapta să nu explodeze până atunci" conchide lungul său editorial directorul redacţiei Le Figaro.

Sobru, deasupra unei poze cu familia Macron în faţa piramidei de la Luvru, popularul Le Parisien scrie: "Emmanuel Macron, 39 de ani şi preşedinte", vârsta noului ales fiind, pentru mulţi confraţi de-ai noştri - şi nu numai - un lucru încă greu de imaginat.

În fine, publicaţia economică Les Echos, salută în editorial faptul că "alegându-l pe Macron preşedinte, francezii au ales speranţa. Aşteptările sunt însă imense, pe măsura îngrijorărilor şi furiei care a ieşit la suprafaţă în cursul acestei campanii", avertizează confratele nostru.

Să mai spunem că tonul prea grav folosit de Macron la prima sa intervenţie de la sediul său de campanie aseară, faptul că în plus s-a uitat prea atent la prompterul pe care-i defila discursul şi că a avut o serie de probleme de machiaj şi de lumină, au fost tot atâtea motive de ironie pe Twitter, principala reţea folosită aici de ziarişti dar şi de oamenii politici. "Decor şi lumini catastrofale", "Probleme de citit la prompter? Să ia lecţii atunci de la prietenul Obama" sunt doar câteva din sugestiile citite pe Twitter. Internauţii au remarcat totodată schimbarea de ton, în bine, între primul discurs, solemn, de la sediul de campanie, şi cel de-al doilea, ţinut la Luvru în faţa zecilor de mii de fani.