Seism la extrema dreaptă, război la socialişti: peisajul politic francez în descompunere

Mătuşa pierde prezidenţialele şi nepoata iese de pe ringul politic. Aşa se poate rezuma vestea adusă de Marion Maréchal-Le Pen, nepoata lui Marine Le Pen, recenta învinsă de la prezidenţialele franceze. Deputata din sudul Franţei – cea mai tânără din Parlamentul francez, are doar 27 de ani – anunţă că se retrage din viaţa politică. Ea renunţă deci la deputăţie, nici nu se mai prezintă la legislativele din iunie şi demisionează şi din consiliul regional Provence-Alpes-Côte d’Azur unde prezida grupul de extremă dreaptă.

Seismul provocat de această retragere va avea consecinţe clare dar pentru moment neaşteptate asupra Frontului naţional. Cert, Marion spune că se retrage temporar. « Nu este o decizie iremediabilă şi nici definitiă. Cred că voi reveni în politică pentru că-mi place asta, dar nu imediat. Acum vreau doar să mă retrag complet în sectorul privat » mai spune tânăra politiciană.

Marion Maréchal-Le Pen nu şi-a ascuns niciodată dorinţa de a se retrage de pe scena politică, o scenă pe care a fost împinsă cu insistenţă de bunicul ei, Jean-Marie Le Pen, în 2012 când avea să fie aleasă, la doar 22 de ani, cea mai tânără deputată din Parlamentul de la Paris.

Motive personale şi politice la originea acestei retrageri

Retragerea de acum are mai multe motive la bază. In primul rând personale : Marion are o fetiţă de nici trei ani pe care a apucat s-o vadă însă foarte puţin din cauza activităţilor sale politice. Activităţi care i-ar fi perturbat şi mariajul, contribuind pare-se la recentul ei divorţ.

Motive politice sunt însă şi ele la originea acestei mediatice retrageri : nu-i un secret pentru nimeni că Marion Maréchal-Le Pen nu se mai înţelegea de o vreme cu mătuşa ei, Marine Le Pen, candidata de la recentele prezidenţiale dar şi lidera mişcării de extremă dreaptă. « Două Le Pen la Frontul naţional, e déjà una în plus » notau comentatorii. Insăşi Marine Le Pen promisese în recenta campanie electorală că în caz de victorie, nu-şi va lua nepoata în guvern. « Prea rigidă şi cu prea puţină experienţă » spunea mătuşa celor din jur. Nepoata i-a dat un răspuns cum nu se poate mai sfidător.

In preajma legislativelor din iunie, dispariţia din aparat şi de pe liste a unei figuri foarte populare a frontiştilor, riscă să lase urme şi s-o fragilizeze şi mai mult pe Marine, déjà contestată în intern pentru rateurile din recenta campanie prezidenţială. E previzibilă o hemoragie de alegători şi de militanţi, mai ales în sdu-estul ţării, fieful Frontului Naţional.

Lui Marion, această retragere îi permite la 27 de ani, pe de o parte să capete o experienţă alta decât cea politică şi, de ce nu, pe termen mediu, să-şi pregătească revenirea în arenă peste 5, 10 sau 15 ani. Când nu va avea decât 42 de ani...In fine, plecarea ei nu face decât să amâne o confruntare publică cu mătuşa, confruntare pe care mulţi în partid şi-ar fi dorit-o pentru acum. In timp ce Marion se poziţiona mult mai dreapta ideologic – e foarte tradiţionalistă, apropiată biseriici catolice – Marine, femeie divorţată şi mai « modernă » din anumite puncte de vedere, era şi este considerată de veteranii partidului drept « prea la stânga ».

Cum au reacţionat membrii « clanului Le Pen » ?

Sec şi la obiect sau critic şi deplasat. Marine Le Pen a scris un simplu mesaj pe Twitter : « Ca lider politic, regret profund decizia lui Marion dar, din păcate, ca mamă, o înţeleg ». Bătrânul Le Pen, Jean-Marie, fondatorul Frontului Naţional, a fost ceva mai expansiv. Intr-un interviu acordat ziarului Le Figaro, el spune că această retregare o consideră ca pe « o dezertare ce va creea o decepţie uriaşă cu posibile consecinţe teribile ».

Intre timp, Emmanuel Macron dinamitează mai departe partidul socialist

Trebuie spus că Partidul socialist a fost complet sonat de scorul lamentabil – 6 la sută – obţinut la recentele prezidenţiale. Un scor pe cale să ducă la implozia partidului. O parte din aparat e tentată să se ralieze mişcării « En Marche ! » a lui Macron, tânărul învingător de la prezidenţiale, în timp ce o altă parte e atrasă de stângistul Jean-Luc Mélenchon şi a sa mişcare « Franţa nesupusă ». Intre cele două, puţini mai sunt cei care vor să rămână socialişti.

Semn al febrilităţii şi cacofoniei interne, ex-premierul Manuel Valls a făcut marţi un pas grăbit şi inedit spre Macron care însă l-ar putea pune multă vreme pe tuşa politicii franceze. Valls s-a declarat candidat la o învestitură din partea mişcării « En Marche ! » la viitoarele legislative. Gest pentru acare nu a primit doar o palmă politică ci două. Mai întâi, şeful comisiei de învestitură a lui « En Marche ! » a declarat că « la ora actuală, Manuel Valls nu răspunde criteriilor de aceptare a cererii sale. Nu avem vocaţia să reciclăm ». Spus mai pe şleau, asta sună cam aşa : « Circulaţi, nu se dă nimic aici, mai ales oportuniştilor ». Trebuie reamintit aici că relaţia dintre Valls şi Macron a fost de 5 ani încoace destul de tensionată. Ambiţiile celor doi şi deci rivalităţi feroce permanente au subminat dialogul şi încrederea dintre foştii colegi de partid şi de guvern.

(Emmanuel Macron si Manuel Valls, în mai 2016 în cursul unei deplasàri în Algeria; Foto: Farouk Batiche, AFP)

Odată trimis la plimbare de echipa noului preşedinte-ales, Manuel Valls a primit vestea proastă de la Partidul socialist, un partid pe care, e adevărat, îl declarase déjà în moarte clinică înaintea turului doi al prezidenţialele. « Fostul premier este deferit Comisiei de conficte şi deci e supus unei proceduri de excludere din partid » a anunţat primul secretar al socialiştilor. La nici 55 de ani, Manuel Valls ar putea deveni aşadar un tânăr pensionar al politicii franceze.

Preşedintele încă în exerciţiu, François Hollande, îşi ia rămas bun de la echipele sale

François Hollande a prezidat ultima sa şedinţă de guvern, consiliu de miniştrii cum se spune aici. Ocazie cu care i-a lansat succesorului său şi un mesaj subliminal. « A uita dialogul social poate costa scump ». Se ştie, Emmanuel Macron, preşedintele-ales, a prevăzut, cel puţin într-o primă etapă, să guverneze prin ordonanţe.

După această punere în gardă, Hollande s-a regăsit cu Macron pentru a participa împreună cu el la comemorăriile abolirii sclaviei. Cei doi preşedinţi participaseră şi luni împreună la comemorările capitulării Germaniei naziste din 8 mai 1945. A fost deci a doua oară după finala prezidenţială din 7 mai că cei doi se reîntâlnesc şi vorbesc. Din spusele celor prezenţi, preşedintele-ales a fost mult mai destins şi surâzător miercuri în parcul Luxembourg decât luni la Arcul de triumf. In mod vizibil, tranziţia dintre cei doi se petrece lin, într-o atmosferă convivială şi senină.

Cât despre ce se va întâmpla după ziua de dumincă 14 mai, când are loc pasarea puterii între cei doi, nimic nu se ştie. Emmanuel Macron îşi cultivă secretele şi intenţiile privind primele sale decizii, lăsând astfel loc unor multiple speculaţii.