Starea economiei franceze după mandatul lui François Hollande

Situaţia economică a Franţei a început să se amelioreze în timpul mandatului său, dar François Hollande nu a reuşit să atingă obiectivele pe care şi le-a fixat. Eşecul cincinalului Hollande este şomajul, în condiţiile în care principala provocare a fost mereu inversarea curbei. Cinci ani mai târziu, tendinţa este una incertă. Piaţa muncii nu este la fel, societăţile sunt mult mai deschise să creeze locuri de muncă, dar cu toate acestea, nivelul șomajului în Franţa este de aproape 10%.

Reducerea deficitului s-a făcut mult mai lent decât prevăzut. Cheltuielile publice au crescut, atentatele teroriste au avut un cuvânt de spus. Securitatea şi lupta contra terorismului au determinat cheltuieli publice suplimentare. Sau, precum preşedintele Hollande sublinia: « pactul de securitate înaintea celui de stabilitate ».

Dar, dacă a excelat într-un sector anume, preşedintele Hollande va rămâne în istorie pentru cele mai bune vânzări în domeniul militar. 8 miliarde de euro în 2014, 17 miliarde în 2015 şi 20 de miliarde anunţate pentru 2016 de ministrul Apărării, Jean Yves Le Drian. Iar François Hollande se mândreşte că a reuşit să deblocheze vânzarea de avioane de luptă Rafale, bijuterie tehnologică, până acum de nevândut : trei clienţi în 2 ani – Egipt, Qatar şi India. În plus, cu Australia a fost semnat monumentalul contract pentru realizarea unor submarine în valoare totală de 10 miliarde de euro.

În ceea ce priveşte creşterea pentru acest an, Institutul Naţional de Statistică anunţă o ameliorare de 0,3%  pentru primele trei trimestre, în timp ce Fondul Monetar Internaţional anticipează o creştere de 1,4% pentru întreg anul. Economistul Eric Heyer observă plusurile şi minusurile mandatului Hollande:

"Au existat şi elemente favorabile: o reducere a deficitului public, de la 5%, la preluarea mandatului, la 3% din Produsul Intern Brut. Totodată, marja societăţilor industriale a fost restabilită. Ea s-a situat la un nivel extrem de sensibil în 2012 pentru ca astăzi ea să ajungă la un nivel istoric ridicat. Acestea sunt aspecte pozitive. Negative sunt destule: o Franţă ceva mai slabă decât media statelor europene, un şomaj care nu a încetat să crească şi care astăzi este mai ridicat decât la începutul cincinalului. Practic, politica economică a dat roade însă prea târziu".

Nu în ultimul rând, François Hollande, care s-a angajat să participe la dialogul social, a eşuat. Reforma dorită prin legea muncii este cea care a divizat patronatul, sindicatele şi în special francezii.

Alt punct în defavoarea sa: presiunea fiscală în creştere. În cincinalul său, potrivit datelor oficiale, francezii au achitat impozite de 35 de miliarde de euro, în timp ce presiunea fiscală a scăzut cu 20 de miliarde de euro în cazul societăţilor. Pe de altă parte, în 2016, deficitul public îşi continuă scăderea până a ajuns la 3,4% din PIB. Pentru finele lui 2017,  guvernul prevede un deficit public de 2,7% din PIB. Iar pentru acest deficit public Franţa rămâne în vizorul Comisiei Europene.

Potrivit Comisiei Europene, deficitul francez va fi într-adevăr la 3% la finele acestui an, dar va urca la 3,2% anul viitor. Ceea ce va face imposibilă ieşirea Franţei din procedura ‘stigmatizatelor state’ cu deficite publice excesive, în rândul cărora se află din 2009. Franţa este una din rarele state euro, alături de Grecia, Spania şi Portugalia, care face încă obiectul unei supravegheri din acest motiv.