Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


«Emmanuel Macron se înscrie în tradiţia liberalismului francez»-filosoful Gaspard Koenig

gaspard_koenig.jpg

Filosoful liberal Gaspard Koenig
Filosoful liberal Gaspard Koenig
Image source: 
partiliberaldemocrate.fr

Cum sunt privite recentele alegeri franceze de un filosof liberal? Răspunsul îl avem de la Gaspard Koenig. Profesorul universitar de filosofie, printre altele la Sciences-Po din Paris, autor a numeroase eseuri şi romane, Koenig este şi preşedintele-fondator al unui think-tank denumit GenerationLibre. Filosoful liberal semnează adesea şi cronici în Le Point. In ultimul număr al acesteia, Koenig spune că « victoria lui Emmanuel Macron îi dă o gură mare de aer de optimism ». L-am întrebat care sunt motivele acestui « optimism delirant » cum spune el.

Gaspard Koenig: « Intr-o ţară, caracterizată prin pesimismul ei de care a cam abuzat în ultimele decenii, mi se pare agreabil faptul de a te lăsa dus de speranţă, de perspectiva unui viitor diferit.  Eu sunt născut odată cu alegerea la preşedinţie a lui François Mitterrand şi e prima dată că sunt entuziasmat de un nou preşedinte. Emmanuel Macron e pe cale să atragă după el o întreagă nouă generaţie, nu doar în politică dar şi în economie sau în alte domenii ale societăţii. O generaţie care nu era băgată în seamă până acum cu toate că e generaţia start-upurilor, a lui EasyJet şi a globalizării. In Macron această lume şi-a găsit un portavoce. Sper că se vor schimba multe lucruri în ţară. Se întrevede déjà ceva în felul cum a început cu candidaţii învestiţi pentru legislative. Vechea gardă e eliminată şi sper să continue tot aşa ».

Vasile Damian: Care ar trebui să fie primele măsuri ale noului preşedinte?

GK: « Să precizăm pentru început că un preşedinte nu are toate puterile, şi cu atât mai puţine când nu are un parlament care-i este favorabil. Deci Macron nu va putea lua măsuri imediate ci, dimpotrivă, va trebui să negocieze cu un guvern mai complicat decât de obicei. Nu mai suntem într-o schemă clasică, cu o majoritate parlamentară care-l lasă pe preşedinte să facă ce vrea ».

« Nu cred că programul pe care ni l-a prezentat în timpul campaniei – şi care era mai degrabă improvizat – poate fi luat ca literă de lege. Cred, mai bine zis sper, că vom avea un guvern care va propune măsuri mult mai solide. Pe lista priorităţilor, se ştie că Macron vrea să simplifice administraţia, normele. O altă măsură pe care a anunţat-o este cea privind reforma codului muncii. Noul preşedinte spune că vrea să inverseze ierarhia, să descentralizeze dreptul muncii pentru a da societăţilor mai multă autonomie în negocierile cu salariaţii. Aceste două exemple sunt esenţiale şi déjà suficiente într-o primă etapă ».

VD: Credeţi că odată cu Macron, a venit timpul liberalilor să conducă Franţa?

GK: « Emmanuel Macron se înscrie în tradiţia liberalismului clasic francez, lucru foarte clar şi pe care dealtfel l-a şi asumat de mai multe ori. Liberalismul francez are particularităţile sale – descrise printre alţii de Michel Foucault şi Friedrich Hayek. E un liberalism care acordă un spaţiu mare statului pentru a suprima sau pune la colţ corpurile intermediare – partidele politice, sindicatele, asociaţiile, şamd – pentru a permite stabilirea unei relaţii directe între stat şi individ. Tinând cont de definiţia aceasta, putem spune că programul lui Macron este liberal, tendinţă clasică franceză ».

« Pentru liberalii ca noi, sper ca viitorul guvern să aibă un spaţiu de acţiune mai propice. Vă reamintesc că până acum, în Franţa liberalii erau reduşi la a critica sau a lua în derâdere diversele politici dar nu putea face nimic concret. Azi, dacă adoptăm un rol mai constructiv, cred că putem găsi oportunităţi şi idei pentru ca viitoarea administraţie să fie cât mai liberală cu putinţă ».

VD: Intr-un recent interviu spuneaţi că « neclaritatea programului lui Macron este un atuu, o unealtă a libertăţii »...

GK: « Emmanuel Macron nu propune un proiect de societate, spre deosebire de mulţi alţi politicieni care până la urmă nu fac decât asta. E un lucru modern în măsura în care acceptăm idea că rolul statului este de a organiza proiectele indivizilor pentru a coexista de o manieră armonioasă cu ceilalţi. Rolul statului nu este însă de a impune o morală întregului corp social ».

« In domeniul laicităţii, Macron are de exemplu o politică foarte suplă. Oamenii trebuie lăsaţi mult mai liberi, să-şi aleagă propriile valori, nu să li se impună un model de integrare. Asta, evident, în măsura în care pot co-exista de o manieră paşnică cu ceilalţi. E în fapt idea societăţii deschise a lui Karl Popper, o societate fără valori comune ».

« Cu Macron ne vom îndepărta apoi de un regim prezidenţial care ne sufoca, în care preşedintele propunea un proiect de o mie de pagini, cu o sumedenie de reforme pe care le acceptam sau nu. Vom asista acum la o viaţă parlamentară mult mai activă. Parlamentul va avea un adevărat rol, reformele vor fi susţinute de mari oratori care vor duce adevărat « dueluri » parlamentare care azi ne lipsesc. Lipsesc în fapt de când preşedintele e ales prin sufragiu universal, adică de vreo 60 de ani...Azi, parlamentul nu are nicio putere, 95% din legi vin de la Executiv. Ce propune Macron pune la pământ toate astea şi, sper eu, îi va face pe oameni mai maturi şi pe aleşi mai reprezentativi ».

VD: Cum vedeţi proiectul european al lui Emmanuel Macron?

GK: « Lucru cel mai important este că noul preşedinte nu vrea să distrugă Europa. In contextul actual, e mai degrabă ceva care ne linişteşte. Nu uitaţi că am scăpat de o mare catastrofă din acest punct de vedere. Idea de a avansa deci în construcţia europeană, de a crede în această construcţie tot încercând s-o ameliorezi e un lucru bun ».

« Macron are însă despre Europa o viziune foarte franceză, iacobină, cu propuneri de a creea un buget european, investiţii europene, eurobonduri, şamd. Statul european riscă aşa să devină o maşinărie centralizată şi nu cred că e strategia cea mai bună ».

« In fine, e treaba cu muncitorii detaşaţi. Eu sunt partizanul acestui sistem chiar dacă el poate fi ameliorat în sensul de a evita pe cât se poate abuzurile. Macron însă a fost slab în timpul campaniei pe acest subiect. El a propus reducerea perioadei maxime de detaşare de la doi ani la un an. E puţin laş din partea lui pentru că fie detaşarea e o treabă bună şi atunci trebuie să ai curajul s-o spui şi s-o menţii, fie nu e bună şi atunci o reformezi. A reduce doar timpul e un fel de compromis cu opinia publică ce nu mi pare foarte inteligent. Sper ca pe acest gen de teme, preşedintele să poată fi convins că există soluţii mai bune ».

«Emmanuel Macron se înscrie în tradiţia liberalismului francez»-filosoful Gaspard Koenig la RFI