Festivalul de la Cannes, solidar cu oraşul Manchester

“Hikari” în versiune originală, “Spre lumină”  în traducere liberă, se numeşte filmul proiectat în această dimineaţă în cadrul competiţiei pentru La Palme d’or. O peliculă regizată de japoneza Naomi Kawase, déjà venită la Cannes în trecut de vreo 4-5 ori. «Există lucruri pe care nu reuşim să le înţelegem chiar dacă le vedem ? Există lucruri pe care le înţelegem chiar dacă nu le putem vedea ?» Nawase încearcă să răspundă la aceste întrebări evocând în film povestea lui Misako – jucată de superba Ayame Misaki.

Ayame Misaki, actrita principalà din "Hikari"

Misako are o meserie foarte specială : face audiodescriere, cu alte cuvinte le descrie nevăzătorilor sau prostvăzătorilor filmele de pe ecran. O adevărată artă care este transpusă cu subtilitate într-un film descris déjà de unii drept «o poezie». Misako i se adresează printre alţii unui celebru fotograf – interpretat de Masatoshi Nagase - pe cale să-şi piardă treptat vederea. O adevărată dramă pentru acest artist nedespărţit de aparatul său foto. Senzual, iradiind la propriu şi la figurat lumina, “Hikari” este servit şi de o bandă sonoră compusă de celebrul trompetist Ibrahim Maalouf. Inutil să spunem că filmul e déjà ridicat în slăvi de toţi criticii care-i prezic, mulţi dintre ei în orice caz, o Palme d’or duminică seara.

Festivalul l-a omagiat pe un mare cineast dispărut acum un an

Iranianul Abbas Kiarostami a murit practic acum un an, în iulie 2016 la Paris. Cineastul a realizat în cariera sa peste 40 de filme – documentare, scurt sau lungmetraje – graţie cărora a devenit celebru în toată lumea şi cu care a câştigat şi aici o Palme d’or. Nu e deci de mirare că Festivalul a vrut să-l omagieze proiectând un film inedit al regizorului. Pelicula, intitulată «24 Frames» e formată din 24 de secvenţe diferite, fiecare de câte 4 sau 5 minute, inspirate de câte o fotografie. Se ştie, Kiarostami visa să devină fotograf înainte să “devieze” spre a 7-a artă. “Când privim un tablou sau o fotografie, nu vedem decât scena pe care pictorul sau fotograful a imortalizat-o. S-au întâmplat însă lucruri şi înainte şi după această imortalizare” spunea regizorul dispărut. El a decis deci să facă o serie de filmuleţe de câte 4-5 minute.

Imagine din "24 Frames" a lui Abbas Kiarostami

Pelicula întreagă, “24 Frames”, durează două ore şi este deci o înşiruire de 24 de planuri fixe în interiorul cărora se întâmplă câte ceva. In realitate, foarte puţine lucruri se întâmplă şi în 99% din cazuri e vorba de animale care apar în cadru: ciori, vaci, câini, raţe, o pisică, pescăruşi. Toate aceste vietăţi se mişcă, fac mult zgomot şi sunt filmate adesea pe malul mării sau în peisaje înzăpezite. Oameni nu apar, cu o singură excepţie, nu există deci dialoguri în film şi rareori câte o muzică. Trebuie să recunosc că pentru prima dată de mult timp era să adorm la proiecţie şi nu doar o dată. M-am ţinut însă tare, spre deosebire de vecinii mei de scaun. Mulţi au fost curajoşi şi au plecat din sală foarte devreme, după primele 5-6 secvenţe. Cei care au avut răbdarea să stea până la capăt au fost şi singurii care au aplaudat, cert foarte modest, la finalul proiecţiei.

Aniversarea de 70 de ani ai Festivalului, umbrită e atentatul de la Manchester

113 personalităţi ale marelui ecran au răspuns «prezent» pentru a aniversa cei 70 de ani ai festivalului de film. Ken Loach, Costa Gavras, Jane Campion, Michael Haneke, Cristian Mungiu – am evocat doar câţiva dintre câştigătorii unei Palme d’or prezenţi pe fotografia aniversară dar şi în sala mare a Palatului festivalurilor cu ocazia unei serbări enorme. Printre actriţe şi actori au venit Claudia Cardinale, Liv Ullmann, Nicole Kidman, Benicio del Toro, Catherine Deneuve şi Mads Mikkelsen.

Să ne oprim însă aici cu enumerarea starurilor care au pozat în faţa a 28 de fotografi acreditaţi doar pentru fotografia asta de grup şi să precizăm că în urma atentatului de aseară de la Manchester, organizatorii Festivalului au publicat un comunicat şi au decis să anuleze focul de artificii prevăzut astăzi pe Croazetă. Serbarea se menţine dar într-un format mai puţin ostentativ decât era prevăzut iniţal. La ora 3 după-amiaza s-a păstrat un minut de reculegere în memoria victimelor şi nu doar pe covorul roşu ci printre toţi festivalierii, inclusiv în rândul jurnaliştilor veniţi aici în mare număr. Pe plăji şi pe terasele restaurantelor, muzica a tăcut un minut «Cultura, tineretul şi spiritul de petrecere au fost din nou vizate aseară» se poate citi în comunicatul Festivalului. Ceremonia din această seară este prezidată de Isabelle Huppert dar ea nu va fi transmisă în direct pe canalul Festivalului, şi acest lucru fiind o premieră datorată dramei de la Manchester.