Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Jihadismul: strategia ororii în Europa în timp ce pierde teren în Siria şi Irak

2017-05-23t182244z_1533371776_rc149a5a1ce0_rtrmadp_3_britain-security-manchester_0.jpg

Omagii aduse victimelor de la Manchester
Omagii aduse victimelor de la Manchester
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

După atentatul de la Manchester întreaga Europă redescoperă ororile unui război asimetric în care este implicată, şi care pentru moment nu se poate spune cînd se va încheia. Numeroşi editorialişti arată că Organizaţia statul islamic, aflată în dificultate pe teren, în Siria şi în Irak, recurge la metode tot mai oribile pentru a-i intimida pe occidentali. În această logică probabil că s-a derulat şi atentatul de la Manchester, îndreptat împotriva unor copii şi adolescenţi.

Atacul de la Manchester din Marea Britanie are în comun cu atacul de la Nisa din Franţa de pe 14 iulie anul trecut cel puţin un lucru: şi anume că familii întregi au fost vizate de terorişti. Obiectivul numărul unu al jihadiştilor este deci acela de a provoca teroare în masă în Occident, şi este greu de crezut că se vor opri în curînd. Specialiştii consideră că jihadiştii vor continua să lovească în Europa chiar şi în momentul în care nu vor mai controla nici un teritoriu în Irak, Siria, Libia sau în alte ţări.

Din punctul lor de vedere toată Europa este un spaţiu inamic, dar mai ales ţări precum Franţa sau Marea Britanie care sunt implicate militar pe teren în lupta împotriva Organizaţiei statul islamic. Reţelele create de organizaţia jihadistă sunită sunt probabil numeroase, şi, în plus, ea este capabilă să îndoctrineze tineri născuţi în Europa care nu au participat niciodată la războiul din Siria şi din Irak.

Europenii se află deci implicaţi într-un război atipic şi asimetric, în primul rînd pentru că obiectivele jihadismului pe vechiul continent, după cum arată cotidianul Libération, nu sunt militare ci mai degrabă politice, mediatice şi de ordin simbolic. Atentatele de genul celui perpetrat la Manchester mai pot crea şi o psihoză colectivă, fiind de fapt "opera" unor lupi solitari, a unor indivizi izolaţi. Organizaţia jihadistă sunită încearcă probabil să întreţină impresia că aceştia sunt numeroşi, gata să lovească în orice moment şi în cele mai neaşteptate locuri.

Presa franceză, relatînd despre atentatul de la Manchester, mai constată însă ceva: şi anume că "modelul comunitarist" (cum se exprimă Le Figaro) adoptat de Marea Britanie nu a protejat-o în faţa terorismului. Sigur, nu din acest motiv, pentru a nu fi atacată de iluminaţi şi de extremişti, a optat Marea Britanie pentru un model care le-a permis străinilor să se regrupeze pe comunităţi şi tradiţii culturale.

Spaţiul anglo-saxon a cultivat de fapt un concept diferit legat de imigraţie decît cel francez. Franţa a încercat să-i integreze pe imigranţi şi să-i transforme, dacă nu la prima generaţie măcar la a doua sau la a treia, în "buni francezi" şi cetăţeni ai Republicii. In Marea Britanie nu a existat nici o politică centralizată de "transformare identitară" a străinilor. Ambele modele par însă să-şi fi atins limitele în prezent, pentru că riscă să conducă la formarea unor lumi paralele, la veritabile secesiuni culturale şi la conflicte de civilizaţie în Occident.

Filozoful Pascal Bruckner declară în Le Figaro "că terorismul islamist necesită un răspuns nu numai militar ci şi ideologic şi cultural". Citez din articolul său: "Cuvîntul terorism este un voal care acoperă inima problemei, care rămîne de esenţă teologică, şi anume interpretarea radicală sau eronată a Coranului. Din cauza aceasta răspunsul nu poate fi numai represiv, el trebuie să se bazeze şi pe capacitatea musulmanilor de a-şi reforma religia".

Greu de imaginat însă în lumea musulmană o "reformă religioasă" într-un moment cînd miliarde de dolari sunt investiţi tocmai în îndoctrinarea salafistă şi wahabistă.

Revista l’Express publică în ultimul ei număr un dosar intitulat "Balcanii – umbra salafismului", cu următorul subtitlu: "In Bosnia şi în Kosovo, salafiştii pun în cauză autoritatea imamilor tradiţionali. Prozelitismul lor, sprijinit de Arabia Saudită, nelinişteşte Europa". Din dosar mai aflăm că în fiecare an, în Bosnia, fundamentaliştii primesc în jur de zece milioane de euro de la Arabia Saudită. Strategia salafiştilor este de a-i ajuta pe oamenii în dificultate, cărora însă le impun şi rigorile religiei musulmane în spirit integrist, şi le cer să-şi oblige soţiile şi fiicele să poate voalul islamic. De altfel micul stat Kosovo deţine un record în Europa: cel mai mare număr de plecări în Siria în raport cu numărul populaţiei.

Cînd vorbim de atacurile teroriste comise în Europa nu putem eluda problema îndoctrinării radicale, iar cînd analizăm mai îndeaproape fenomenul ajungem la bani, la o colosală sursă de bani care irigă radicalizarea islamistă. Iar firele acestor “irigaţii financiare” ajung toate în zona Golfului, acolo unde America semnează contracte faraminoase cu Arabia saudită şi o protejează pentru că are nevoie de petrolul ei.