Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


In aşteptarea palmaresului, Roman Polanski închide Festivalul de la Cannes 2017

polanski.jpeg

Emmanuel Seigner si Eva Green, eroinele ultimului film prezentat de Roman Polanski la Cannes
Emmanuel Seigner si Eva Green, eroinele ultimului film prezentat de Roman Polanski la Cannes

In ajunul terminării acestei a 70-a ediţii a Festivalului de film de la Cannes, cinefilii au avut parte de ultima creaţie a lui Roman Polanski. Regizorul franco-polonez a venit pe Croazetă cu un film în afara competiţiei, intitulat « D’après une histoire vrai » (După o poveste adevărată) inspirat dintr-un roman cu acelaşi nume semnat de Delphine de Vigan.

Filmul pune în scenă intimitatea care se naşte brusc între două femei, Delphine şi Elle, prima interpretată de Emmanuelle Seigner (doamna Polanski în viaţa privată) respectiv Eva Green. Toată acţiunea se petrece în zilele noastre, în lumea literară, putem dealtfel vorbi despre un thriller literar. Delphine este o scriitoare de mare succes în timp ce Elle scrie pentru alţii, deci nu semnează niciodată. La proiecţia destinată presei s-a aplaudat intens, dar aparent nu toţi confraţii noştri au apreciat pelicula. Criticul de la Le Figaro pur şi simplu desfiinţează filmul. Faptul că « e aşa de prost explică şi de ce nu a fost selecţionat în competiţie », încearcă să ghicească ziaristul francez. Le Figaro descrie rând pe rând « o regie fals virtuoasă, o acumulare de incoerenţe, scene vulgare şi de prost gust. Pe scurt, Polanski şi-a ratat revenirea la Cannes » conchide ziarul conservator. Situl linfotoutcourt.com deplange şi el « lipsa de inspiraţie a lui Polanski. »

Pe Twitter, unii au scos de la naftalină vechile acuzaţii contra lui Polanski, interpelându-i pe organizatorii Festivalului cu întrebări de genul « Nu vă deranjează prea tare să invitaţi un pedofil ? » La conferinţa de presă, Roman Polanski era aşteptat de o masă impresionantă de jurnalişti. Intr-un fel e normal, cineastul nu mai dă interviuri deci dacă vrei să-i pui întrebări, conferinţa de presă e singura soluţie. Nicunul dintre cei prezenţi nu s-a încumetat să revină asupra presupusului viol asupra unei minore în 1977 pe când se afla în SUA. Nu, toţi jurnaliştii au vrut detalii despre cum a realizat filmul, cum a adaptat pe marele ecran romanul, de ce a pus în scenă confruntarea dintre două femei – de obicei Polanski prezintă « dueluri » între doi bărbaţi sau o femeie şi un bărbat. In fine, un confrate ucrainean a provocat hilaritate în sală când l-a întrebat pe Polanski dacă e mai uşor de lucrat cu o femeie decât de trăit cu ea. « Nu înţeleg cum de un om inteligent poate să pună o întrebare atât de stupidă »

In cursa pentru La Palme d’or a acestei ediţii, trei favoriţi se desprind în clasamentul realizat de revisat engleză Screen şi ai săi 11 critici internaţionali. Britanica Lynne Ramsay care a avut ultimul film în competiţie, « You were never really here » ; rusul Andrei Zviaghinţev venit pe croazetă cu « Loveless » şi francezul Robin Campillo cu pelicula « 120 de bătăi pe minut », o frescă a debutului luptei contra bolii Sida în Franţa anilor 90. Acest ultim film a primit dealtfel déjà sâmbătă premiul criticii internaţionale Fipresci. Pe cine vor premia însă în final Pedro Almodovar şi juriul său, nu vom afla decât duminică seara….