Presa apreciază palmaresul de la Cannes 2017, Netflix dă de gândit

« The square », recompensată cu La Palme d’or, este o satiră socială, o critică pe un ton sarcastic şi totodată cu umor a lumii înstăriţilor, a celor cu bani şi cu carte confruntaţi cu lumea amărâţilor. Un film despre ipocrizia lumii occidentale prin prisma poveştii lui Christian, jucat de excelentul danez Claes Bang, curator la un mare muzeu de artă contemporană. El încearcă să impună direcţiei o nouă operă de artă, un pătrat de patru pe patru, desenat pe sol, în faţa muzeului, care să devină un fel de sanctuar al virtuţilor, locul în care nu mai există diferenţe în oameni, acolo unde suntem cu toţii egali. Idealurile lui Christian vor fi însă zdruncinate de campania de marketing. O lecţie usturătoare deci pentru toţi aşa-zişii comunicanţi.

Ruben Östlund, regizorul care a câstigat La Palme d'or 2017 pentru filmul "The square", îndeamnà publicul de la Cannes sà urle cu el de bucurie - Foto: Stéphane Mahe, Reuters

De-a lungul celor două ore şi 20 de minute, regizorul ne prezintă toate tarele societăţii în care trăim, mizeria noastră umană când vine vorba să-i ajutăm pe ceilalţi. Avem parte şi de clişeele politicii corecte care există în Suedia. « O politică ce este o dictatură, poate mai oribilă decât oricare alta » spunea Pedro Almodovar, preşedintele juriului, la conferinţa de presă finală. Filmul « The square » este direct inspirat dintr-un proiect artistic expus la muzeul Vandalorum din sudul Suediei. Östlund, care se consideră marxist, spune că a ales lumea artei contemporane în filmul său pentru că o consideră « cea mai îndepărtată de viaţa adevărată ». De notat că Ruben Östlund, 43 de ani, şi-a început cariera făcând filme despre schi, o pasiune a sa, pe vremea când era monitor în anii 90 pe pârtiile Alpilor francezi. Regizorul a devenit dealtfel celebru după ce a prezentat la Cannes acum trei ani pelicula « Snow therapy » în principala secţiune paralelă Un certain regard.

Filmul despre combaterea bolii SIDA, recompensat cu Marele premiu

Regizoarea americană Sofia Coppola al cărei film « Prăzile » cu Nicole Kidman şi Colin Farrell fusese primit cu oarecare reţinere de critică, pleacă totuşi de la Cannes cu premiul pentru regie. « Loveless » al rusului Andrei Zviaghinţev, considerat mare favorit, nu a obţinut « decât » Premiul juriului. Actriţa germană Diane Krüger, care în  « Aus dem nichts » al germano-turcului Fatih Akin, joacă primul ei rol important pe marele ecran după ce a fost ani de zile manechin, a cucerit pe merit premiul pentru cea mai bună interpretare feminină. Omologul ei masculin a fost americanul de origine portoricană Joaquin Phoenix, extraordinar în filmul « You were never really here » al britanicei Lynne Ramsay. O regizoare ce primeşte ea premiul ex-aequo pentru cel mai bun scenariu. Un premiu ce-l împarte deci cu grecul Yorgos Lanthimos, autorul peliculei « Uciderea cerbului sacru ». Nicole Kidman a obţinut la această a 70-a ediţie aniversară un premiu special – trebuie spus că apărea în două din filmele din competiţie plus în alte două proiectate în paralel. Francezii pleacă de pe croazetă cu marele premiu decernat filmului « 120 de bătăi pe minut » al lui Robin Campillo. E povestea luptei contra bolii SIDA în Parisul anilor 90, istoria asociaţiei Act Up. Fără să fie un documentar şi dar nici un film nostalgic, pelicula evocă activismul dinainte apariţiei reţelelor de socializare. « Am adorat acest film » a spus Pedro Almodovar, cineast spaniol el însuşi homosexual, pe scena marelui teatru din Cannes unde avea loc decernarea premiilor.

Scenà din filmul "120 de bàtài pe minut" al francezului Robin Campillo. Laureat al Marelui premiu, filmul evocà anii de debut ai combaterii bolii SIDA

Presa în general a salutat lista premiilor acordate. Le Monde de exemplu consideră că acest palmares este « o operă de artă. Dintr-o selecţie departe de a fi la înălţimea celor din trecut, juriul a reuşit să urce sus o imagine pasionantă şi îngrijorătoare a cinemaului contemporan. « The square », laureatul premiului La Palme d’or, este o expoziţie a tarelor contemporane », mai scrie influentul cotidian de seară. Le Figaro notează că « în fine, criticii, cinefilii şi juriul au fost pe aceeaşi lungime de undă ». Libération, ca de obicei contra curentului dominant, consideră această ediţie drept « decepţionantă de la început până la sfârşit ». Filmul suedez este descris drept « o farsă greoaie » iar numărul de clown făcut de cineast la primirea recompensei – Östlund i-a rugat pe cei prezenţi să urle odată cu el de bucurie – nu a fost nici el pe placul criticilor de la Libération. Revista L’Obs notează că « « The square » nu e lipsit de calităţi dar se complace într-o regie ce practică tot ceea ce pretinde că denunţă ».

Ediţia a 70-a a festivalului, cea în care a apărut pe scena cinematografei un nou « actor », Netflix

Netflix, care investeşte anual câteva miliarde de dolari în cinematografie, a produs două din filmele aflate în marea competiţie. Platforma de filme video pe internet a provocat o dezbatere intensă aici obligându-i pe organizatori să modifice statutele festivalului. Cel mai mare festival de cinema din lume îi va obliga pe creatorii de filme care vin de acum încolo la Cannes să-şi proiecteze filmele şi pe marele ecarn. Cererea, de înţeles, va priva însă Cannes-ul de tot mai mulţi actori. Tilda Swinton, Dustin Hoffman, Ben Stiller sunt doar câţiva din « actorii Netflix ». A nu-i vedea la Cannes pe viitor nu-i va satisface pe toţi iar dezbaterea lansată acum cu siguranţă că va deveni şi mai aprigă pe viitor.

Tilda Swinton în filmul "Okja", produs de Netflix si prezent în competia oficialà de la Cannes

Critici se pot aduce şi « limitei geografice cu care s-a confruntat această ediţie aniversară », notează colegii noştri de la redacţia în limba franceză. India şi Cina au fost de exemplu complet absente anul acesta de pe croazetă unde au concurat totuşi aproape 60 de filme în total. Din Asia doar un sud-corean şi o japoneză au fost reţinuţi în selecţia oficială. Africa a lipsit cu desăvârşire cu toate că produce anual două mii de filme. Bariere tehnologice, bariere culturale, bariere geografice – temele de reflecţie pentru organizatorii Festivalului de la Cannes nu lipsesc.