Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Imigraţie: Italia lansează semnale de alarmă, europenii caută soluţii

immigration_clandestine_espagne_0.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

Un foarte serios semnal de alarmă lansat de Italia i-a mobilizat duminică seară la Paris pe miniştrii de interne italian, francez şi german pentru a discuta despre o criză care nu face decît să se adîncească. Italia consideră că suportă greul presiunii migratorii şi le cere şi altor ţări europene să primească în porturile lor vasele cu migranţi salvaţi din apele Mediteranei.Un foarte serios semnal de alarmă lansat de Italia i-a mobilizat duminică seară la Paris pe miniştrii de interne italian, francez şi german pentru a discuta despre o criză care nu face decît să se adîncească. Italia consideră că suportă greul presiunii migratorii şi le cere şi altor ţări europene să primească în porturile lor vasele cu migranţi salvaţi din apele Mediteranei.

In ultimii trei ani Italia a primit pe teritoriul ei în jur de 500 000 de refugiaţi şi imigranţi economici. De la începutul anului, Italia a primit 83 000 de migranţi, ceea ce înseamnă cu 19 la sută mai mult decît în aceeaşi perioadă a anului trecut. Săptămîna trecută, în numai 48 de ore, 10 000 de migranţi au ajuns pe ţărmurile italiene, ceea ce produce o exasperare. De unde reuniunea de duminică de la Paris şi întrebarea: ce ar trebui făcut pentru diminuarea presiunii migratorii asupra Italiei şi asupra Europei în general?

In privinţa acestui fenomen europenii nu sunt însă mai niciodată de acord, egoismele naţionale par mai puternice iar solidaritatea este mai mult de faţadă. Nu degeaba Italia ridică totul şi ameninţă cu nu va mai primi în porturile ei vasele cu migranţi culeşi pur şi simplu de pe bărci pneumatice pe cale de a se scufunda. Traficanţii de pe coastele libiene exploatează de fapt generozitatea Europei. Ei încarcă bărcile pneumatice pînă la refuz, le tractează pînă în apele internaţionale şi acolo le abandonează pur şi simplu, ştiind că vasele diverselor organizaţii internaţionale sau chiar cele europene vor veni să-i salveze de la o moarte sigură pe candidaţii la exil.

Totul a devenit un fel de joc cu moartea şi vocaţia umanitară a Uniunii Europene. În nici un caz aceşti oameni nu pot fi abandonaţi. Dar salvarea lor alimentează în continuare traficul de fiinţe umane. Traficanţii răspund de fapt unei cereri enorme: candidaţii la exil sunt cu milioanele. Spaţiile destabilizate din zona Sahelului, din alte regiuni ale Africii, din Orientul Apropiat au pus pe drumuri o enormă masă de oameni, sau suscită o enormă dorinţă de plecare. În culise este pronunţat des cuvîntul "invazie", deşi responsabilii politici îşi aleg cu grijă cuvintele cînd vorbesc despre acest fenomen.

Joi 6 iulie, la Talin, în Estonia, miniştrii de interne ai Uniunii Europene se vor vedea pentru a lua unele măsuri. Este evocat un eventual "cod de conduită" pentru organizaţiile neguvernamentale care salvează migraţi în apele internaţionale ale Mediteranei. Nu este pentru prima dată că unele voci cer ca migranţii să fie întorşi imediat pe coastele libiene, urmînd ca de acolo să fie triaţi cei care răspund criteriilor cerute pentru a obţine azil politic.

Ideea ca alte porturi europene, cum ar fi Marsilia sau Barcelona, să primească vasele cu migranţi nu pare să întrunească multe adeziuni. Un astfel de scenariu ar stimula şi mai mult apetitul pentru cîştig al traficanţilor şi dorinţa de plecare a milioane de oameni. Redistribuirea în diverse ţări ale Europei a migranţilor sosiţi în Italia sau în Grecia rămîne o problemă în eternă dezbatere. De notat că unele ţări, mai ales cele din Europa centrală şi de răsărit, refuză total ideea de a primi migranţi pe teritoriul lor.

De fapt nu există nici o soluţie satisfăcătoare la orizont. Tot ce se poate constatat este că imense suprafeţe de pe continentul african şi asiatic nu mai sunt viabile, din diverse motive: războaie, mizerie, epidemii, foamete, dictaturi, descompunere a structurilor statale, şi altele. Iar aceşti oameni au tot dreptul să se deplaseze spre acele zone ale lumii unde viaţa mai merită să fie trăită. Problema imigraţiei nu va fi rezolvată decît atunci cînd responsabilii planetari vor reuşi să se adune şi să pună la punct o strategie. Umanitatea în întregime se află de fapt pe o plută care navighează în timp şi în spaţiu.

Din motive legate de nebunia oamenilor, pe o parte din această ambarcaţiune nu se mai poate trăi. Iar dezechilibrarea ei riscă să provoace noi catastrofe, să transforme şocurile dintre culturi în conflicte grave şi să hrănească ideologii extremiste. Soluţia, în perspectivă, nu constă în nici un caz în încurajarea unui transfer de populaţie ci în implementarea viabilităţii pe teritoriile pierdute ale civilizaţiei umane.