Avignon: atelierele gîndirii

Un turist neiniţiat care trece în perioada festivalului pe la ora 12 prin preajma parcului Ceccano riscă să rămînă uluit şi să nu înţeleagă ce se întîmplă. El va vedea o grădină publică luată cu asalt. Ceccano a fost un cardinal din secolul al XIV-lea. Vechea grădină cu arbori centenari a palatului său a devenit un parc public iar palatul său fortificat a devenit bibliotecă-mediatecă.

Turistul nostru va descoperi că toţi oamenii adunaţi acolo ascultă cu atenţie maximă ceea ce citesc nişte actori pe o estradă. Platanii şi măslinii nu sunt suficienţi pentru a oferi umbră tuturor celor trei sute sau patru sute de oameni. Unii au rămas în plin soare. Cum scaunele aşezate în parc nu au fost suficiente, mulţi oameni stau pe jos, cu spatele lipit de arbori sau de grilajul din jurul grădinii. Unii nu au reuşit să intre şi au rămas ciorchine la poarta parcului şi pe strada pietonală.

Primul sentiment este că acolo, pe estrada din parc, se spun lucruri esenţiale, pe care mulţimea nu vrea cu nici un preţ să le piardă. De fapt, fosta ministră a justiţiei a fost invitată să aleagă texte literare şi filozofice care au marcat-o în cursul vieţii, şi să le propună publicului de la Avignon în cadrul a 14 lecturi publice. Lecturile sunt gratuite şi asumate de actori profesionişti.

Difuzoarele amplifică vocea actorilor aşa ca aproape în tot cartierul se aud, timp de o oră, fragmente din Victor Hugo, Pier Paolo Pasolini, Léopold Cédar Senghor, Léo Ferré sau Hannah Arrendt. Christiane Taubira a ales texte care au o rezonanţă contemporană, de natură să ne ajute să înţelegem ce se întîmplă în lume, de ce modernitatea nu este sursă absolută de fericire, de ce inegalităţile persistă chiar şi în ţările bogate sau în marile democraţii, de ce imigraţia devine un fenomen global, de ce lupta femeilor pentru egalitatea în drepturi trebuie continuată în fiecare zi…

Feminism, colonizare, democraţie, imigraţie… Sunt numai cîteva dintre temele pe care Christiane Taubira şi-a propus să le abordeze cu ajutorul celor 80 de actori care se perindă în aceste zile în grădina Ceccano. Iar publicul este prezent, ascultă cu atenţie, soarbe fragmentele alese de o personalitate extrem de populară a peisajului politic francez.

De numele doamnei Christiane Taubira se leagă în primul rînd legea, contestată de altfel, a "căsătoriei pentru toţi". Ea a fost cea care, în cursul mandatului prezidenţial al lui François Hollande, a dus la bun sfîrşit acest proiect, în ciuda multor manifestaţii de protest, permiţînd cuplurilor de homosexuali să se căsătorească în aceelaşi condiţii ca heterosexualii. Olivier Py, directorul festivalului, care nu şi-a ascuns niciodată homosexualitatea şi a militat constant împotriva homofobiei, a fost cel care a avut ideea de a o invita pe doamna Christiane Taubira la Avignon. Ea este acum, la cei 65 de ani ai ei, într-un fel, vedeta festivalului, sau în orice caz una dintre ele. Toată această aventură are şi un regizor, tot o femeie Anne-Laure Liégeois, care a pus puţină ordine în cele 800 de texte alese de Christiane Taubira. De fapt, doar 245 au fost reţinute pentru acest maraton literar şi filozofic în aer liber.

Titlul acestui foileton care readuce în actualitate antica agoră este "On aura tout" (Vom avea totul). O aluzie destul de ironică şi chiar cu gust amar la unul din poemele lui Léo Ferré în care acesta spune: "Nous aurons tout / dans dix mille ans." (Vom avea totul/peste zece mii de ani). Tot ce se mai poate spune despre Christiane Taubira, cea mai populară personalitate politică a stîngii, este că nici umorul şi nici luciditatea nu-i lipsesc.