Franţa : Starea de fapt în lupta împotriva radicalizării

Două senatoare au avut sarcina de a prezenta raportul: una de la ecologişti - Esther Benbassa şi o alta de la Republicani - Catherine Troendlé. Acestea au avut la dispoziţie 16 luni pentru a desena situaţia de fapt.

Raportul este prezentat cu puţin timp înainte ca Senatul să examineze pe 18 şi 19 iulie un proiect de lege antitero care se doreşte a fi transpusă în dreptul comun şi în care se află unele măsuri de securitate, inspirate din starea de urgenţă. Chestiunea radicalizării este un domeniu tot mai neclar – unele asociaţii subvenţionate de stat au fost criticate iar unele condamnate pentru că nu au gestionat cu folos sumele de care au dispus. La finele lui iunie, părinţii unor tineri care au plecat în Siria au fost acuzaţi că « finanţează terorismul ». Alţii se consideră victime şi se plâng că li se fură copii.

Concret, 8 milioane de euro a costat în 2015 şi 2016  toate aceste organisme destinate combaterii radicalizării. Dar, bugetul total, global pe care Franţa l-a alocat în acest timp a fost de 20 de milioane de euro. Jumătate a fost folosit pentru securizarea obiectivelor sensibile – şcoli şi locaşuri de cult precum şi pentru echiparea poliţiei municipale. Singurul centru de deradicalizare francez, aflat la Pontourny a fost închis după nu mult timp de la inaugurarea lui. El a primit o donaţie iniţială de 2,5 milioane de euro iar în februarie ultima persoană aflată aici la deradicalizare a plecat de bună-voie.

În Franţa -  2 600 de persoane şi 800 de familii sunt urmărite de structuri finanţate cu bani publici. Din 2012 încoace, 58 de minori au fost prezentaţi unităţii antitero din Paris pentru asociere la infracţiuni teroriste. Unii încarceraţi iar alţii se află sub control judiciar. Până la 1 iulie 2016 existau însă 360 de minori care se aflau într-un proces de radicalizare.

O populaţie tot mai numeroasă şi care nu reprezintă decât 2% dintre cei urmăriţi. Trei tineri au putut beneficia de un dispozitiv complet nou «  apartamentul educativ ». Un sistem care îi permite să fie plasat într-un imobil, singur, cu o prezenţă constantă  a unui educator şi a unui terapeut. Apoi, nouă tineri au fost plasaţi în diverse centre educative, într-un sistem închis, nu mai mult de un tânăr pentru a nu se crea diverse grupuri de radicalizare.

O soluţie ar fi renunţarea la termenul « deradicalizare ». O expresie care nu mai este folosită de specialişti pentru a nu aduce vreo atingere realităţilor religioase, sociologice şi politice complexe. Cele două raportoare susţin că pentru a fi eficace, o astfel de acţiune de dezîndoctrinare nu ar trebui derulată sub acest nume căci există riscul de a-şi pierde exact scopul în faţa publicului vizat. Sunt privilegiate dispozitivele de drept comun : casele pentru adolescenţi, centre spitaliceşti. O mai mare discreţie ar trebui aplicată în cazul intervenţiilor derulate în mediul şcolar ori la ieşirea din închisori.

Fără nicio publicitate Ministerul de Interne a creat şi o platformă on-line unde cei care se îngrijorează de o eventuală radicalizare a unui apropiat ori a cuiva din familie, se pot exprima.

Se numeşte « Stop-jihadului ». Aici regăsim declaraţia lui Baptiste - tatăl lui Leah. Fiica sa nu avea decât 17 ani când a plecat în Siria: 

« La finalul unei frumoase zile, Leah şi-a luat o eşarfă şi un sac pe spate şi a plecat. Nu am mai vazut-o de atunci. Ne-a contactat ulterior pentru a ne spune că a plecat în Siria pentru a face jihadul. Am simţit cum tot pământul se prăbuşeşte sub picioarele mele.  A avut şi ea un copil. A dorit cel mai probabil o lume mai bună dar a găsit iadul. Leah, această persoană jovială pentru noi nu mai există. Ne-au furat-o. Nu suntem părinţii unui terorist suntem victime ».

Mesajul acestui tată se încheie cu numărul de telefon la care pot apela toţi cei care au vreun dubiu că se încercă radicalizarea unor persoane din anturaj ori familie.

Printre cele 11.500 de persoane considerate ca fiind radicalizate în Franţa, un sfert sunt femei, de cele mai multe ori foarte tinere. Aproximativ 700 de francezi sunt prezenţi în zone de război iar 300 sunt femei.