Special Paris

În localitatea La Celle-Saint-Cloud, nu departe de Paris, urmează să se întîlnească, în prezenţa lui Emmanuel Macron şi a unui nou mediator ONU, cei doi lideri libieni de care depinde în mare măsură viitorul ţării lor. Seful guvernului de uniune naţională, Fayer al-Sarraj, este sprijinit de ONU şi de Occident şi încarnează autoritatea recunoscută în mod oficial. Mareşalul Khalifa Haftar controlează însă partea de est a ţării şi beneficiază de sprijinul unui parlament-bis şi al unui guvern paralel.

Franţa consideră însă că o cale de înţelegere există, iar pe agenda internaţională a preşedintelui Macron criza libiană figurează ca o prioritate. Este de fapt în interesul europenilor ca teritoriul libian să fie reluat sub controlul unei autorităţi centrale capabilă să oprească traficul de arme şi mai ales traficul de persoane.

Cu o săptămînă în urmă ţările Uniunii Europene au luat o măsură care are o încărcătură simbolică: au sistat exportul spre Libia a unor produse cum ar fi bărcile de cauciuc şi motoarele pentru ambarcaţiuni. Oricît ar fi de incredibil, adevărul este că traficanţii de persoane cumpărau din Europa ambarcaţiunile cu care, apoi, trimit spre Europa mii de migranţi. Peste 86 000 de migranţi provenind de pe coastele Libiei au ajuns anul acesta doar pe ţărmurile italiene, iar guvernul italian se consideră abandonat de partenerii săi europeni în faţa acestui exod.

Franţa încearcă în prezent să contribuie la reconstrucţia statului şi a economiei libiene, după ce, în urmă cu şase ani, o intervenţie militară franceză a grăbit prăbuşirea dictaturii lui Muammar Gaddafi, ceea ce a general haosul actual.