Franţa: Eficacitatea a 11 vaccinuri analizată de Le Monde

Dacă pertinenţa obligativităţii prin lege este discutată inclusiv în sânul corpului medical, nimeni dintre medici nu pune la îndoială eficacitaeta vaccinurilor şi beneficiile acestora în termeni de sănătate publică. Chiar dacă în foarte puţine cazuri vaccinurile pot provoca efecte indezirabile, ele au permis de cele mai multe ori să ducă la dispariţia bolilor pe care le ţintesc.

Le Monde, graţie datelor epidemiologice colectate de organismul public "Santé Publique France", schiţează impactul vaccinărilor în Franţa în 11 patologii - cele trei obligatorii plus cele 8 recomandate şi pe care guvernul vrea să le facă obligatorii. Iată deci bilanţul în urma acestei anchete.

Difteria, boală ce poate fi mortală mai ales pentru copii, provoca trei mii de decese în 1945. De cum a devenit obligatoriu vaccinul în anul următor, incidenţa bolii a scăzut simţitor iar astăzi practic difteria a dispărut din Hexagon. Rarele cazuri declarate au fost fie importate fie se datorează unor oameni prost vaccinaţi.

Ca şi difteria, tetanosul este o boală foarte rară în Franţa graţie vaccinării. Cum însă vaccinul nu protejează toată viaţa şi cum mulţi francezi nu sunt la zi cu vaccinurile, între 2004 şi 2013 s-au înregistrat totuşi 111 cazuri de îmbolnivire, în 80% din cazuri fiind vorba de persoane de peste 70 de ani. 29 dintre bolnavi au murit de boală.

Poliomielita a dispărut din Franţa în 1989 graţie vaccinării care a devenit obligatorie în 1964. Maladia este considerată drept eradicată în Europa din 2012. In deceniul care a precedat obligativitatea vaccinării, poliomelita ucisese 2.200 de oameni în Franţa.

Tusea măgărească, prima boală de pe lista celor 8 recomandate să fie combătute prin vaccinare, este mortală doar în primele luni de viaţă ale omului. Chiar nefiind obligatoriu, vaccinul este apreciat de francezi, peste 98% dintre noi-născuţi fiind protejaţi. Cu vârsta însă, rapelurile sunt uitate de populaţie, lucru care nu a permis eradicarea bolii. Potrivit unui studiu realizat anul trecut, o vaccinare a 75% dintre adolescenţi şi adulţi ar fi putut evita între 10 şi 15 decese în perioada 2004-2012.

Pojarul sau rujeola face obiectul unui program de eradicare în Franţa şi în Europa din 2005 încoace. Totuşi, vaccinul nefiind obligatoriu, boala a mai atins 43.000 de oameni din 2008 încoace. Cel puţin 10 persoane au murit de rujeolă în acest răstimp, alte sute suferind grave pneumopatii. Boala fiind extrem de contagioasă şi populaţia nefiind destul de mult vaccinată, există riscul unor noi epidemii. Ultimul deces de pojar în Franţa s-a înregistrat în iunie, o adolescentă de 16 ani care nu era vaccinată.

Reticenţa faţă de vaccinul anti-pojar se explică în parte prin controversa provocată de un studiu publicat în 1998 în celebra revistă britanică The Lancet, studiu care făcea legătura între acest vaccin şi autism. Studiul cu pricina a fost însă contrazis de toate lucrările realizate ulterior. Revista şi-a retras dealtfel articolul controversat după ce a constatat că autorul făcuse grave erori de metodologie. Impactul mediatic asupra opiniilor occidentale a fost însă enorm şi el alimentează şi azi neîncrederea pacienţilor.

Rubeola, al cărui vaccin nu este nici el obligatoriu dar recomandat de medici, nu ucide dar poate provoca grave malformaţii congenitale la noi-născuţi dacă mama se îmbolnăveşte în timpul sarcinii. După apariţia vaccinului în 1976, infecţiile au devenit foarte rare chiar dacă nu au dispărut complet din Franţa. In 2016, s-ar fi putut evita 58 de infecţii dacă s-ar fi aplicat recomandările, se poate citi în studiul publicat de Le Monde.

Nu a dispărut din Franţa nici oreionul dar, de când s-a introdus vaccinul în 1986, numărul de cazuri a scăzut la 9 mii în 2015. Maladia este de cele mai multe ori benignă dar poate avea complicaţii grave, mai ales la adolescenţi şi ti nerii adulţi.

Contra hepatitei B, infecţie a ficatului de origine virală, autorităţile franceze recomandă vaccinul din 1994. Campania de vaccinare a contribuit mult la reducerea formelor fulminante şi acute - cele care pot duce la complicaţii severe letale - ciroze sau cancere. Vaccinarea rămâne însă insuficientă, mai ales în rândul adolescenţilor unde mai puţin de unul din doi e vaccinat. Ori boala se transmite prin sânge sau alte fluide dar mai ales prin raporturi sexuale. Respectarea calendarului vaccinal preconizat de autorităţile sanitare ar putea reduce anual cu până la 300 infecţiile acute.

Slaba vaccinare contra hepatitei B este şi ea datorată unei polemici privind eventuala legătură cu declanşarea sclerozei în plăci. Ori şi acest lucru a fost dezminţit de numeroase cercetări chiar dacă nu toate dubiile au putut fi înlăturate. In cazul în care ar exista totuşi o legătură, două studii au încercat să modelizeze raportul beneficiu/risc şi au ajuns la concluzia că beneficiile sunt de departe mai mari.

Vaccinarea, ne-obligatorie, contra bacteriei Haemophilus influenzae a permis reducerea drastică a meningitelor din 1992 încoace. Inainte de această dată, bacteria ucidea circa 30 de oameni anual, alţi o sută rămânând cu sechele definitive.

Alte două vaccinuri - contra pneumococului şi a meningococului C, nu sunt nici ele obligatorii dar au permis evitarea câtorva zeci de morţi pe an, estimează în încheiere ziarul Le Monde care publică acest amplu bilanţ al diverselor campanii de vaccinare duse în Franţa.