Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mediterana: una dintre cele mai profunde linii de fractură din lume

carte-routes-migratoires-620.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

Parisul a găzduit luni 28 august un mini-summit euro-african pe tema gestiunii fluxului migrator, într-un context în care acest fenomen continuă să provoace disensiuni în sînul Uniunii Europene şi chiar o fractură est-vest.

Patru ţări europene au fost reprezentate la cel mai înalt nivel: Franţa, Italia, Spania şi Germania, precum şi patru ţări africane, Ciad, Niger, Mali şi Libia. Preşedintele francez Emmanuel Macron acordă un caracter prioritar fenomenului migratoriu şi încearcă să obţină un consens cît mai larg pentru instalarea unor centre de primire a candidaţilor la azil pe teritoriul african. O altă urgenţă este controlul coastelor libiene, frînarea imigraţiei ilegale şi combaterea reţelelor de traficanţi. Marea Mediterană rămîne unul dintre cele mai sensibile puncte de pe glob, o zonă a tragediilor umanitare. Din 2014 încoace şi-au pierdut viaţa în apele Mediteranei, în cursul unor tentative ilegale de traversare, peste 14 000 de oameni.

Mediterana este una dintre cele mai profunde şi dramatice linii de fractură de pe glob. Această mare care a fost leagănul mai multor civilizaţii şi sinteze culturale este acum o linie care separă în mod brutal două lumi. Putem vorbi de o fractură multiplă: culturală, politică, economică, demografică.

Coastele europene sunt, pe toată lungimea lor pornind din Spania, trecînd prin Franţa şi Italia şi ajungînd pînă în Grecia şi în Croaţia, nişte paradisuri turistice. Coastele africane, chiar dacă mai găzduiesc şi zone de agrement, poartă stigmatele haosului şi ale unei tentative de exod fără precedent în istoria modernă a Mediteranei. În timp ce pe plajele europene ale Mediteranei milioane de oameni şi-au petrecut vara aceasta vacanţele, s-au distrat şi s-au relaxat, pe plajele africane ale fostei “Mare Nostrum” sute de mii de oameni au pîndit o ocazie pentru a se lansa în marea traversare.

Dacă jur împrejurul Mediteranei mai pot fi admirate vestigiile Imperiului roman, precum şi alte semne ale unei culturi comune, această mare încărcată de mitologie nu mai este o punte între oameni ci un abis între două lumi.

Fractura politică apare ca fiind extrem de brutală, dacă ne gîndim că la nordul Mediteranei democraţiile s-au înrădăcinat durabil şi au proliferat dinspre vestul spre estul continentului european. La sudul Mediteranei istoria pare însă că s-a blocat, dictaturile sunt cele care au tendinţa de a fi durabile, iar atunci cînd dictatorii cad, haosul provoacă drame şi mai teribile decît au provocat dictatorii. Sigur, există şi excepţii, cum ar fi Tunisia devenită un veritabil laborator democratic al lumii arabe, sau Marocul, unde regimul monarhic asigură o anumită stabilitate. Mai rămîne constatarea că visul democratic nu a reuşit să traverseze Mediterana de la nord la sud, deşi a inspirat revolte şi revoluţii.

Fractura economică pe care o reprezintă Mediterana agravează tabloul precedent. S-ar spune că toată partea de sud este condamnată la un fel de veşnic statut de “zonă în curs de dezvoltare”, în timp ce Europa, în ciuda crizelor repetate, rămîne una dintre cele mai prospere regiuni de pe glob.

Mediterana mai reprezintă însă şi o linie de fractură demografică, subiect extrem de sensibil şi abordat cu mănuşi de responsabilii politici. Cifrele nu sunt însă dotate cu nuanţe “corecte din punct de vedere politic”: ele pun în lumină faptul că natalitatea Europei este în declin iar spaţiul african, precum şi cel al Orientului Apropiat şi Mijlociu, afişează o demografie galopantă. O explozie demografică de natură să schimbe, treptat, şi peisajul uman european.

Există o lege a “cifrelor” mari care pulverizează uneori chiar şi codurile morale cele mai solide. O Europă numărînd 800 de milioane de locuitori se află în faţa unei plăci tectonice locuită de lumea musulmană care numără două miliarde de indivizi. Probabil că încă în cursul acestui secol Europa va fi spaţiul unor noi sinteze şi transformări pe fondul unor mari mişcări de populaţii.

Aş mai semnala fractura culturală şi istorică dintre nordul şi sudul Mediteranei. Deşi cele două spaţii se influenţează reciproc, ceea ce s-a întîmplat întotdeauna, ele nu au avut aceeaşi combustie la nivelul ideilor. Nordul este o regiune prin care a trecut revoluţia din Epoca Luminilor, şi unde s-a instituţionalizat separarea puterilor în stat precum şi alte valori precum laicitatea sau egalitatea juridică dintre sexe. Sudul n-a trăit încă această revoluţie la nivelul ideilor. Ori, dacă uneori prosperitatea se poate exporta dintr-o regiune în alta, acele revoluţii profunde care schimbă mentalităţile şi eliberează omul nu pot fi făcute decît din interior.

Pe planetă mai există şi alte linii de fractură, cum ar fi cea dintre Statele Unite şi America Latină, sau linia de fractură dintre Coreea de Nord şi Coreea de sud. Liniile de fractură nu poartă în ele în mod genetic fatalitatea. Cortina de fier, de exemplu, care a separat atît de profund Europa răsăriteană de Europa apuseană, s-a prăbuşit cînd nimeni nu se aştepta. Marea Mediterană nu este însă o cortină, ci o întindere gigantică de apă în care riscă să se înece o bună parte din visele Europei, dacă aceasta din urmă continuă să-şi asume roluri secundare într-o lume fără busolă.