Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Toamna literară franceză sub semnul multor romane anglo-saxone

000_9o8o4_0.jpg

Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr / CHARLY TRIBALLEAU / AFP

Fiecare toamnă literară este, în Franţa, înainte de toate o chestiune de cifre şi de comparaţii. 581 de romane sunt lansate în librării în septembrie şi octombrie, faţă de 560 anul trecut. Semn bun sau semn rău? Cînd editurile publică multe cărţi fenomenul nu poate fi decît salutar, înseamnă că de fapt cultura nu este în criză.

Nu, cultura nu este în criză în Franţa, cu atît mai mult cu cît domeniul editorial nu a fost afectat de terorism, aşa cum s-a întîmplat în ultimii ani cu turismul, sau cu frecventarea sălilor de spectacol. După cum spun specialiştii, şi anul acesta, cum s-a întîmplat şi anul trecut şi acum doi ani şi cum se întîmplă de fapt de foarte multă vreme, literatura anglo-saxonă, în special americană, domină piaţa cărţii.

Premiile literare din Statele Unite au un ecou rapid şi în Franţa. Dovadă că romanul care a obţinut anul trecut premiul Pulitzer, intitulat „Simpatizantul”, scris de americanul de origine vietnameză Viet Thanh Ngueyn, debarcă acum în librăiile franceze. Ca şi romanul care a cîştigat anul acesta Premiul Pulitzer, precum şi prestigiosul „National Book award”: este vorba de romanul intitulat „Underground Railroad” al scriitorului Colson Whitehead.

In ce priveşte romanele francofone, multe dintre ele par să privilegieze toamna aceasta teme legate de Algeria, de trecutul colonial al Franţei, de rasism, de chestiuni identitate şi de ecologie.

La 31 de ani, Alice Zeniter, este deja o vedetă premiată în Franţa şi revine în atenţia publicului cu un roman intitulat „Arta de a pierde”. Romanul ei captează epopeea unei familii franceze care se vede obligată să părăsească Algeria, unul din personajele principale fiind o tînără născută în Franţa care redescoperă rădăcinile familiei sale.

Interesante se anunţă în această perioadă de „rentrée littéraire” şi eseurile unor nume importante. Francezul Emmanuel Todd publică o carte intitulată „Unde ne aflăm? O schiţă a istoriei umane”. Filozoful şi eseistul francez încearcă să analizeze însă şi numeroasele crize ale lumii contemporane ajungînd pînă la Brexit, la Trump şi la Macron.

Oarecum cu aceeaşi ambiţie, de a afla în ce fază se află aventura umană, a pornit la drum şi eseistul israelian Yuval Noah Harari. In Franţa îi apare în această toamnă eseul „Homo deus”, deja vîndut în un milion de exemplare în diverse ţări din lume. In cartea sa el povesteşte cum va fi umanitatea modificată radical în anii viitori.

In materie de cărţi de istorie, extrem de interesant se anunţă un jurnal ţinut în anii bătăliei de la Stalingrad de un ofiţer german. Numele său este Heinrich Gerlach, iar ceea ce propune este de fapt o viziune din tabăra germană a infernului de la Stalingrad. Manuscrisul său a traversat şi el numeroase peripeţii, întrucît i-a fost iniţial confiscat de ruşi, dar între timp a ieşit la iveală din seifurile Moscovei.

„Fulgere îndepărtate, breşă la Stalingrad” se intitulează această carte care readuce în actualitate una dintre cele mai mari bătălii din istoria umanităţii, dar şi ideea că istoria nu este niciodată scrisă în mod definitiv.