Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


«Diplomaţia caviarului»: cum îşi câştigă Azerbaidjanul prietenia europenilor

aliev.jpg

Presedintele azer, Ilham Aliev, la Bruxelles în 2013
Presedintele azer, Ilham Aliev, la Bruxelles în 2013
Image source: 
AFP/THIERRY CHARLIER

Ziarul francez le Monde împreună cu alte zece publicaţii europene (The Guardian, Süddeutsche Zeitung, etc.) publică revelaţii despre dedesubturile «diplomaţiei caviarului» practicată de Azerbaidjan în Europa. Detalii despre ancheta botezată «Laudromat» - maşină de spălat.

«Diplomaţia caviarului» este o expresie care circulă de mai mulţi ani pe culoarele cancelariilor occidentale. Sub acest termen exotic se ascunde metoda folosită de autorităţile din Azerbaidjan pentru a câştiga bunăvoinţa responsabililor occidentali: aceea de a oferi bani sau cadouri somptuase – în particular, icre negre – responsabililor europeni.

Unul din ziarele participante la ancheta «Laundromat», danezul Berlingske, a avut acces la conturile bancare a 4 societăţi offshore domiciliate în Regatul unit şi apropiate regimului de la Baku. Au fost analizate 16.000 de tranzacţii efectuate între anii 2012 şi 2014 pentru un total de două miliarde şi jumătate de euros. Reiese un sistem complex şi opac ce a servit în realitate la spălarea unor fonduri de provenienţă bizară, probabil în mare parte deturnate din bugetul statului. «Aceşti bani au folosit fie la finanţarea unor baroni ai regimului, fie pentru a cumpăra cu bani peşini prietenii peste hotare» scrie Le Monde.

Pentru ţara caucaziană, fostă republică sovietică, extrem de bogată în petrol, obiectivul urmărit este dublu. Pe de o parte, obţinerea unui sprijin în conflictul teritorial care opune de un sfert de secol Azerbaidjanul şi Armenia în regiunea Nagorno-Karabakh. Pe de altă parte, regimul de la Baku speră ca prin aceste cadouri făcute unor responsabili europeni, să reducă la tăcere criticile externe cu privire la represiunea politică pe care o orchestrează pe plan intern. Trebuie ştiut că familia preşedintelui Ilham Aliev – a cărui nevastă, Mehriban Alieva, este vice-preşedinta ţării – duce de 14 ani o politică extrem de dură vizavi de orice formă de contestaţie. Opozanţii politici, militanţii sau jurnaliştii sunt sistematic încarceraţi de o manieră arbitrară.

Instituţii europene, un ales german, altul italian şi un bulgar arătaţi cu degetul

O instituţie în particular şi mai multe persoane ies pătate de aceste revelaţii. In primul rând, Consiliul Europei, instanţă bazată la Strasbourg care tocmai are ca misiune să apere drepturile omului. Doi foşti înalţi responsabili ai instituţiei au fost destinatarii unei părţi a celor două miliarde şi jumătate de euros distribuiţi de societăţile offshore evocate mai înainte.

Primul beneficiar este germanul Eduard Lintner. Responsabil de prim plan al Uniunii creştin-sociale (CSU), partidul conservator bavarez, partener al Uniunii creştin-democrate (CDU), Lintner a fost ales al Bundestagului (parlamentul german) timp de 33 de ani. Intre 1999 şi 2010 el a ocupat însă funcţii importante şi la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, conducând în particular comitetul pentru drepturile omului. In octombrie 2013, în fruntea unei delegaţii germane de 36 de persoane, Lintner merge în Azerbaidjan ca observator la alegerilor prezidenţiale. Un scrutin despre care Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa (OSCE) avea să spună că «a fost minat de limitările libertăţii de expresie, de suspiciuni de intimidare a alegătorilor şi candidaţilor şi de un mediu mediatic restrictiv». Concluzia lui Lintner e cu totul diferită. Pentru observatorul german, «procesul electoral a fost organizat cu mare profesionalism şi corespunde standardelor germane». Declaraţia a fost evident preluată de toată presa de la Baku iar două săptămâni mai târziu, Lintner a fost destinatarul unui virament de 61.000 de euros din fondul azer ocult. Nu era însă nici primul nici ultimul. Intre 2012 şi 2014, politicianul german a primit 19 astfel de viramente pentru un total de 891.000 de euros. Intrebat de Süddeutsche Zeitung, Lintner nu contestă aceste viramente care ar corespunde, spune el, unei munci de promovare a relaţiilor germano-azere...

Germanul nu este însă singurul beneficiar al mărinimieii oamenilor de la Baku. Italianul Luca Volonte, şi el fostă figură de seamă a Adunării parlamentare a Consiliului Europei, a primit în total 1,9 milioane de euros de la o societate offshore controlată de regimul Aliev. Alesul creştin-democrat italian face dealtfel obiectul unei anchete pentru spălare de bani chiar în ţara sa de origine.

In fine, bulgarul Kalin Mitrev a primit şi el vreo 425.000 de euros de la azeri între 2012 şi 2014. Printre altele, el a organizat la Unesco o expoziţie de fotografie intitulată «Azerbaidjan, tărâm al toleranţei» patronată de doamna Alieva, vice-preşedinta ţării. Precizăm că domnul Kalin Mitrev nu este altul decât soţul Irinei Bokova. O directoare generală Unesco, vizitatoare asiduă a Azerbaidjanului în ultimii ani...

Si din Franţa, personalităţi sunt citate în dosarul compromiţător al Azerbaidjanului

De «diplomaţia caviarului» au profitat şi unii aleşi francezi. Le Monde îi citează astfel printer alţii pe Rachida Dati, Thierry Mariani şi Jean-Marie Bockel, toţi foşti miniştrii sub Sarkozy, azi membrii ai Asociaţiei prietenilor Azerbaidjanului, principalul instrument de influenţă azer în Hexagon. Membrii acestui cenaclu destinat să contrabalanseze şi influenţa armenească din Franţa, au primit fie cadouri – inclusiv icre negere, «protrivit tradiţiei» spune unul dintre ei – fie au fost inviaţi la faţa locului, la Baku, pentru a asista de exemplu la curse de formula unu. Evident, respectivii se apără că ar da dovadă de indulgenţă excesivă faţă de ţara caucaziană şi neagă că ar fi fost influenţaţi de aceste voiaje sau de investiţiile pe care azerii le-au făcut în circumscripţiile lor electorale. Trebuie spus că «Azerbaidjanul, stat majoritar musulman, şi-a făcut o specialitate în a renova edificii creştine din Franţa» notează Le Monde în încheierea acestei pasionante anchete despre « soft power-ul » azer în Franţa şi Europa.

«Diplomaţia caviarului»: cum îşi câştigă Azerbaidjanul prietenia europenilor