Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Săptămînă socială dificilă pentru Emmanuel Macron

000_par7106505_0.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

În Franţa, acest început de săptămînă înseamnă o primă confruntare socială pentru preşedintele Emmanuel Macron. Numeroase manifestaţii şi greve sunt anunţate în toată Franţa în semn de protest faţă de reforma codului muncii preconizată de executiv.

Vom asista marţi 12 septembrie la ceea ce se numeşte de obicei „la rentrée sociale”: prima mare mobilizare sindicală împotriva unei reforme anunţată de şeful statului Emmanuel Macron, încă de pe cînd era candidat la prezidenţiale. Această reformă destinată să aducă mai multă flexibilitate pe piaţa muncii devine un test esenţial pentru capacitatea lui Emmanuel Macron de a schimba anumite lucruri în profunzime.

În ultimul timp el a pronunţat însă cîteva fraze care, deşi curajoase, riscă să se întoarcă împotriva lui. Aflat nu de mult în România el i-a criticat pe francezi că se opun sistematic reformelor, iar săptămîna trecută, aflat în Grecia, a prevenit că nu va ceda „nici în faţa leneşilor, nici în faţa cinicilor şi nici în faţa extremelor”.

Emmanuel Macron riscă să plătească acum scump faptul că s-a îndepărtat de limbajul de lemn şi de codurile gîndirii politice corecte. Ca un bumerag, reinterpretate tendenţios, instrumentalizate politic de radicalii de stînga, de Frontul Naţional dar şi de alţi reprezentanţi ai opoziţiei, aceste fraze se întorc violent împotriva preşedintelui. Jean-Luc Mélenchon a şi lansat un apel către francezi spunînd „toţi abrutizaţii, toţi leneşii şi toţi cinicii să iasă la manifestaţie”. Un început de polemică a izbucnit de altfel, executivul acuzîndu-l pe şeful radicalilor de stînga că incită la insurecţie.

Philippe Martinez, secretarul general al sindicatului CGT, aflat în prima linie a mobilizării, consideră că declaraţiile lui Emmanuel Macron sunt „scandaloase” şi invită la o a doua mare mobilizare pe 21 septembrie. Personal constat că nimic nou nu se întîmplă de fapt în Franţa. Nu este pentru prima dată cînd francezii îşi aleg lideri reformatori iar apoi aceştia sunt împiedicaţi de sindicate să-şi ducă reformele la bun sfîrşit.