Paris – euforie olimpică şi proiecte în perspectivă

Miercuri seară ploua la Paris aşa că euforia populară nu s-a putut exprima. Pe terasa de la Trocadero au fost dezvelite însă cinci inele olimpice gigantice, în lumina unor puternice reflectoare, cu Turnul Eiffel în spate ca decor natural. Imaginea a făcut înconjurul lumii, în ciuda absenţei publicului. Doar în jur de 50 de persoane au fost de faţă, printre ele cîţiva sportivi francezi de renume, precum campionul de judo Thierry Rey şi campionul de nataţie Alain Bernard.

Franţa nu se va priva însă de plăcerea de a sărbători acest succes în zilele următoare, în frunte cu primarul Parisului, doamna Anne Hidalgo. Meritul ei este destul de mare în contextul acestui dosar olimpic. Anne Hidalgo a efectuat zeci de călătorii pentru a-i întîlni pe membrii Comitetului Olimpic ca să le explice atuurile Parisului. Iar faptul că vorbeşte spaniola a contat poate destul de mult în contactele ei din America latină. Reaminesc că la Lima, în Peru, a fost anunţat miercuri, în mod oficial, că Parisul obţine Olimpiada din 2024 iar Los Angeles Olimpiada din 2028.

De notat că nu toţi responsabilii desemnaţi să conducă treburile capitalei franceze au fost partizani necondiţionaţi ai jocurilor. Ecologiştii, de exemplu, s-au opus, considerînd că astfel de mari manifestaţii sportive nu fac decît să amplifice poluarea, să ducă la un consum excesiv de resurse şi să pună în pericol patrimoniul artistic. Doamna Anne Hidalgo are însă ambiţii mari pentru Jocurile Olimpice din 2024, probabil şi cu gîndul că în acest context ar putea fi realeasă primar în 2020, cînd i se încheie mandatul. Intreaga echipă care a susţinut-o, inclusiv executivul actual, consideră că Olimpiada este o bună ocazie pentru accelerarea unor proiecte deja lansate, precum crearea “Marelui Paris”, altfel spus extinderea capitalei dincolo de centurile sale rutiere.

Parisul are timp şi să mediteze la greşelile făcute de alte oraşe care au găzduit Jocurile Olimpice, şi care au depăşit cu mult bugetele iniţiale. A fost cazul cu Atena, cu Sydney, cu Pekin, cu Rio… Un specialist care se exprimă în Libération spune că în general Jocurile Olimpice costă de trei ori mai mult decît se prevede şi aduc de trei ori mai puţini bani decît se estimează. Oraşul Tokyo, de exemplu, unde vor avea loc Olimpiada din 2020, a mizat iniţial pe un buget de 5 miliarde de euro, cînd şi-a depus candidatura, dar acum factura finală se îndreaptă spre 17 miliarde de euro. Cazul cel mai grav este însă cel din 1976, cînd oraşul Montréal a cheltuit cu Olimpiada de opt ori mai mult decît prevăzuse iniţial.

In Franţa, sau mai precis la Paris, probabil că vor fi mai mari cheltuielile legate de securitate, spun vocile autorizate. Toată lumea ştie că Franţa este în continuare angajată pe teren, în Africa subsahariană, în lupta împotriva terorismului. Si este greu de crezut că pînă în 2024 toate focarele de violenţă se vor stinge şi că toţi fanaticii vor deveni nişte mieluşei.

In perspectiva jocurilor din 2024 Parisul are cam tot ce-i trebuie ca infrastructură. Vor fi construite doar un nou complex nautic, o nouă sală capabilă să primească 7000 de spectatori, precum şi satul olimpic, în nordul Parisului, la Saint-Denis, care va fi apoi reconvertit în campus universitar şi în cartier de locuinţe. In nici un caz deci Parisul nu va lansa şantiere faraonice, precum Brazilia care a construit zece situri sportive, Londra care a construit opt sau China care a construit şaisprezece.

Parisul merita în orice caz acest vis sportiv cu tot ceea ce implică el, după un secol de la ultimile Jocuri Olimpice...