Un medicament pentru traumele psihice post-atentate?

Reportajul difuzat de canalul de televiziune public France 2 în cadrul emisiunii "Envoyé spécial" ne prezintă o serie de victime sau martori ai recentelor atentate care au îndoliat Franţa. Lou, analistă financiară de 27 de ani, alergătoare de maraton în timpul liber, nu mai putea să practice sportul ei preferat după ce a fost nevoită să fugă din sala Bataclan pe 13 noiembrie 2015. In aceeaşi seară, Max a asistat neputincios la moartea în braţele sale a unei necunoscute, ciuruită de gloanţe pe când era la o terasă de cafenea. Emmanuelle era pe promenada englezilor din Nisa, pe 14 iulie anul trecut, când un camion a intrat în mulţime ucigând aproape 90 de oameni.

Cum să uiţi acele momente teribile, cum să ştergi din memorie imaginile groaznice, cum să îngrijeşti un stress post-traumatic atât de puternic? Un cercetător canadian, Alain Brunet, psiholog specializat în traumatisme, sprijinit de o serie de spitale din Paris, Nisa şi Rouen, a găsit poate soluţia. Cele trei victime evocate mai înainte plus alte 117 persoane au participat la un test clinic inedit botezat "Paris: mémoire vive" - "Paris: memoria vie". Reporterii de la "Envoyé spécial" au putut, în mod excepţional, urmări acest tratament experimental.

Propanololul a fost primul betablocant inventat şi este utilizat din anii '70

Testul a constat în şase şedinţe de terapie combinate cu luare, de fiecare dată, a unei pastile de propanolol, un betablocant. Imediat după înghiţirea medicamentului, victima trebuia să-şi scrie amintirile cele mai groaznice pe o hârtie şi apoi să citească textul în faţa unui psihiatru. Medicamentul are proprietatea de a bloca anumite proteine din creier care ajută la rememorarea unor amintiri emoţionale, a unor senzaţii asociate cu un eveniment precis. Scopul este ca treptat pacientul să poată evoca faptele teribile pe care le-a trăit dar fără să mai sufere sau să fie stresat.

Propanololul este un medicament prescris încă din anii '70 contra hipertensiunii. Este în fapt primul betablocant care a fost inventat. I se cunosc deci foarte bine efectele. Dealtfel, în cadrul protocolului "Paris: memoria vie" el a fost utilizat pentru efectele sale secundare. Iar dozele au fost minime, o pilulă pe săptămână când unii dintre pacienţii "clasici" iau şi 4 pe zi.

Protocolul a funcţionat la aproape 70% dintre pacienţi. De ce nu a mers şi la ceilalţi este o întrebare pentru moment fără răspuns. Testele s-au realizat în 20 de centre medicale diferite.

Realizarea documentarului a fost extrem de delicată. A trebuit mai întâi convinsă autoritatea administrativă a spitalelor respective, apoi medicii şi nu în ultimul rând pacienţii. In total, doar 5 au acceptat să fie filmaţi şi deci 3 dintre ei apar în documentar: Lou, Max şi Emmanuelle.