Victoria “amară” a doamnei Merkel la legislativele germane ar putea schimba planurile europene ale preşedintelui francez

Cum era de aşteptat, preşedintele francez Emmanuel Macron a felicitat-o imediat pentru victorie pe doamna Angela Merkel, declarînd pe Twitter următoarele: “Noi suntem decişi să continuăm cooperarea noastră esenţială pentru Europa şi pentru ţările noastre”. După Jacques Chirac, după Nicolas Sarkozy şi după François Hollande, tînărul Emmanuel Macron este al patrulea preşedinte francez care “colaborează” cu Angela Merkel în contextul construcţiei europene şi al relaţiilor bilaterale franco-germane.

Longevitatea politică a doamnei Angela Merkel în Europa este o performanţă rară. In Franţa doar cele două mandate de cîte 7 ani ale lui François Mitterrand, ceea ce a însemnat în total 14 ani la putere, sunt comparabile cu ceea ce a reuşit doamna Merkel. Si anume să-i convingă pe germani să o aleagă de patru ori în fruntea guvernului.

Presa franceză o elogiază dar în acelaşi timp arată că victoria sa este amară. Iar din cotidianul Le Figaro, care îi face un potret extrem de nuanţat încercînd să înţeleagă “misterul Merkel”, aş cita următorul titlu de lucrare ştiinţifică: “Studiu despre mecanismele reacţiilor de descompunere prin ruptură a legăturii simple şi despre calculul constantelor de viteză pe baza chimiei cuantice şi a metodelor statistice”. Cu această teză s-a afirmat pentru prima dată, cînd avea vîrsta de 35 de ani, doamna Merkel, în calitate de chimistă, în fosta Germanie democrată.

Poate că în acest trecut profesional se ascunde şi o parte din “misterul” doamnei Merkel. Si anume faptul că ştie să fie răbdătoare dar şi pragmatică, să afişeze un calm absolut şi să nu cedeze în faţa nici unei presiuni (cu excepţia conştiinţei sale), dar mai ales să analizeze ecuaţiile politice ca şi cum ar fi nişte probleme de fizică.

Purtătorul de cuvînt al guvernului francez, Christophe Castaner, vede în "victoria amară" a doamnei Merkel încă o dovadă că procesul de integrare a Europei trebuie accentuat. Succesul fără precedent din ultimii 70 de ani a extremei drepte în Germania ar trebui considerat un element accelerator în vederea punerii unor noi pietre de temelie pentru Europa. Citez dintr-o declaraţie a demnitarului francez: “Ideea este simplă: dacă vrem să luptăm împotriva naţionalismelor, a populismelor din fiecare dintre ţările noastre, ne trebuie o Europă puternică, capabilă să protejeze şi să elibereze energii. Ceea ce nu se întîmplă astăzi, deci trebuie reinventată Europa”.

Emmanuel Macron a propus, cu o anumită impetuozitate, crearea unui guvern al zonei euro, a unui buget al zonei euro şi instituirea unui post de ministru european al finanţelor. Propuneri primite cu rezervă la Berlin, unde doamna Merkel preferă să pună accentul pe o Europă capabilă să creeze locuri de muncă, pe o Europă competitivă pe plan internaţional şi capabilă să-şi asigure securitatea, precum şi pe o Europă în stare să-şi convingă cetăţenii.

Preşedintele Emmanuel Macron nu se aştepta ca la masa de lucru unde urma să se aşeze cu doamna Merkel pentru a imagina Europa de mîine să trebuiască să le ofere un loc şi liberalior germani. El i-ar fi preferat în continuare pe social-democraţi. Liberalii germani s-au arătat prudenţi, în ultimul timp, în privinţa Europei pe care o văd tot mai mult ca o gaură neagră care aspiră banii germani. Lucrurile vor fi însă şi mai complicate dacă la masa de lucru evocată mai sus se vor aşeza şi ecologiştii germani, care îşi vor impune şi ei priorităţile.

Emmanuel Macron speră în continuare să accelereze consultările în privinţa viitorului edificiu european astfel ca în vara anului viitor toate propunerile să fie avansate şi să se poată trece la partea practică. Democraţia europeană nu pare să fie însă un mecanism căruia să-i placă salturile şi mişcările bruşte. Noua Europă visată de Emmanuel Macron se va construi probabil încet, iar pe fondul unor nelinişti legitime, care alimentează în parte şi succesul extremelor, nu vor putea fi evitate nici subiecte ultra-delicate cum ar fi cele legate de identitate.