
Special Paris
Pe fond de “ameninţare teroristă durabilă” Franţa caută un “răspuns durabil”
2017-10-02t145036z_411588043_rc1f3666b830_rtrmadp_3_france-security-marseille_0.jpg

Dacă la Marsilia nu a putut fi evitată o dramă, şi un tunisian aflat în situaţie ilegală pe teritoriul Hexagonului a înjunghiat şi ucis două femei, la Paris locatarii unui imobil din arondismentul al 16-lea au avut un mare noroc week-end-ul trecut. Mai multe butelii de gaz fuseseră plasate în holul respectivului imobil, totul era pregătit pentru declanşarea exploziei, dar s-ar părea că sistemul nu a funcţionat. In orice caz, un locatar s-a trezit în timpul nopţii datorită unor zgomote suspecte şi a dat alarma. Mai multe persoane au fost arestate în contextul acestei tentative de atentat, una dintre ele fiind cunoscută ca fiind foarte apropiată de mişcarea salafistă.
În astfel de condiţii majoritatea francezilor aprobă întărirea sistemului legislativ destinat luptei împotriva terorismului. Printre noile măsuri care vor intra în vigoare, unele facilitează efectuarea percheziţiilor şi a controalelor de identitate. Vor putea fi închise mai uşor locuri de cult în care se predică jihadismul sau violenţa.
Avem nevoie de “un răspuns durabil în faţa unei ameninţări durabile”, cu aceste cuvinte a pledat ministrul de interne Gérard Collomb în favoarea noului proiect de lege. Proiect care a fost criticat vehement de stînga radicală, de comunişti, de Frontul Naţional şi de majoritatea conservatorilor din partidul Republicanii.
Legat de acest context de persistenţă a ameninţării teroriste, merită semnalat ce spune eseista Jeannette Bougrab, militantă de multă vreme împotriva discriminărilor şi în favoarea laicităţii. Faptul că la Marsilia au fost ucise două femei, spune Jeannette Bougrab în Le Figaro, are o anumită semnificaţie tragică şi malefică. Pentru că femeile sunt, din punctul de vedere al islamului, “impure” şi “inferioare”. Jeannette Bougrab citează versete din Coran care pun în lumină acest lucru. Tot ea denunţă orbirea politicienilor incapabili să vadă sursa multor violenţe comise astăzi împotriva femeilor.
Citez din interviul acordat de eseista franceză: "Nivelul de civilizaţie al unei ţări se măsoară prin respectul acordat femeilor. Ori, în Franţa asistăm la o degradare a situaţiei femeilor: ele sunt uneori alungate de pe străzi şi din cafenele, iar acum li se taie gîtul şi sunt înjunghiate. Toţi credeam că astfel de barbarii se opresc la frontierele Algeriei, ale Irakului sau ale Siriei. Dar astăzi ele ating Franţa".
Jeannete Bougrab consideră că nici o parte a teritoriului francez nu este astăzi protejat de “barbaria islamistă”. Cu indignare ea mai denunţă faptul că atunci cînd cineva pune degetul pe rană şi identifică răul este imediat taxat de “rasist sau islamofob”. Într-un mod mai general, ea denunţă o anumită complicitate pe care o întreţine stînga elitistă franceză, încă de la Sartre, cu comunismul, cu maoismul şi chiar cu islamismul.
În ultimul timp, în Franţa, au apărut de altfel mai multe cărţi semnate de scriitoare franceze care au origini arabe şi care denunţă rigorismul şi mai ales subordonarea totală a femeii în lumea islamică. Într-un fel, o scriitoare precum Leïla Slimani sau o jurnalistă precum Sonia Mabrouk dau dovadă de mai mult curaj în critica islamului decît multe alte nume ilustre de editorialişti şi intelectuali la “modă”. Leïla Slimani, care a obţinut anul trecut premiul Goncourt, a publicat de exemplu, în toamna aceasta, o carte intitulată “Sex şi minciună. Viaţa sexuală în Maroc”, o carte în care critică enorma presiune religioasă din societatea marocană şi implicit cea musulmană.