Muzica clasică basarabeană renaște în Europa

Muzicieni francezi, portughezi, japonezi au decis să prezinte compozițiile moldave în cadrul unor concerte din Europa ori Asia. Ele au fost cântate și direct în satul basarabean – în fața sătenilor veniți de la câmp și care au ascultat pentru prima data această muzică. Ideea pianistei Ecaterina Baranov a fost de a prezenta aceste compoziții direct oamenilor, în viața lor cotidiană, printre copii curioși, găini și bunicuțe cu batic înflorat, praf și tineri cu speranțe de viitor. Ecaterina Baranov povestește: 

"De fapt proiectul își are rădăcinile foarte adânc, Eu sunt plecată de 10 ani din Moldova, trăiesc în Franța iar la un moment dat m-am întrebat de ce nu aș insera câte ceva din repertoriul compozitorilor țării mele în concertele pe care le am în Europa. Incercând să caut pe internet informații, partiții, înregistrări, biografii am găsit foarte puțin, de fapt doar niște biografii actuale ale compozitorilor care se promovează. Nu am găsit nimic din istoria, din patrimoniul muzicii noastre clasice, nimic de la începuturile ei. Mi s-a părut foarte bizar pentru că m-am gândit că există și alții interesați de cultura țării mele. Am mers în arhive, biblioteci, am copiat biografii, am contactat compozitori ori moștenitori ai compozitorilor pe care îi avem. De fapt avem doar un secol de muzică clasică, în ceea ce  se numește actual Republica Moldova. Începuturile se trag de la Ștefan Neaga, Eugen Coca, David Gherșfeld. M-a interesat muzica pentru pian pentru că și eu sunt pianistă. M-am întrebat ce am putea face noi dacă statul nu este atât de interesat să investească într-un proiect de redescoperire, conservare și difuzare a propriului său patrimoniu cultural, istoric și intelectual. Astfel că am creat online o bibliotecă în care se află partiții, biografii, înregistrări cu opere de muzică clasică, în special pian, am început cu pianul iar apoi am avut cereri din partea unor violonceliști, câtorva vocaliști și așa am ajuns să extind proiectul. Am contactat compozitorii pentru a obține acordul pentru a posta aceste partiții. Ele, în mare parte nu au fost nici publicate. Din păcate ele se perd chiar și din arhive, unele au rămas la Uniunea Compozitorilor dar probabil că doar jumătate din ceea ce a existât în timpurile sovietice. Am făcut comparație cu cataloagele din arhivele noastre și cataloagele pe care le au urmașii compozitorilor cu lucrările care au fost scrise. Am spus că dacă am acordul lor sau al moștenitorilor ele pot fi păstrate în această bibliotecă, este un lucru de zeci de ani."

A fost ușor să le găsiți, să le procurați?

Ecaterina Baranov: "Nici greu, nici ușor. Problema este că eu locuiesc în Franța și este mai greu să mă ocup de aici. Când merg acasă în vacanțe pentru mine înseamnă închiderea totală în arhive și biblioteci - fotocopiez partiții, manuscrise și le aduc în Franța pentru a le include în biblioteca online. Nu sunt cuprinși toți compozitorii, spre exemplu cei contemporani își publică singuri și nu pot fi găsiți pe internet pentru a fi accesați gratuit. Spre exemplu Solomon Lobel este un compozitor cu foarte multe lucrări dar ele nu au fost lăsate urmașilor. A fost un teoretician care a lucrat cu o parte din compozițiile lui și care le-a arhivat astfel că ele pot fi găsite mai ușor. Dar apoi intervine o altă problemă pentru că nu se interpretează Solomon Lobel nici în Moldova și nici peste hotare. Și e păcat. Muzica clasică basarabeană este profund inspirată și impregnată de folclor român. Este o rădăcină pe care noi nu o mai conștientizăm, nu o mai cunoaștem, am lăsat-o să putrezească. Îmi pare rău, poporul nostru nu își cunoaște propria sa istorie iar eu spun că ar trebui redescoperită. Iar noi am încercat acest lucru printr-o serie de concerte. 

Proiectul nostru de fapt are mulți pași: partea interpretativă am numit-o Arc Muzical-Istoric. Am început seria concertelor cu un mare eveniment, la Filarmonica din Chișinău unde, interpreți străini au cântat concerte pentru pian și orchestră ale compozitorilor basarabeni. De ce străini? Pentru că ei au fost mai curioși să afle despre această muzică decât basarabenii înșiși. Astă vară, Tchie Gorny Machida a cântat un set de lucrări basarabene chiar în țara ei de baștină: Japonia. Iar Andre Roque Cardoso le-a cântat în Portugalia. Le-am cântat însă și în Franța, Ungaria, România.

În Republica Moldova am organizat un turneu, cu un grup de francezi. Au fost șapte concerte dintre care cinci au fost primele în istoria satului basarabean. Am cântat afară, în aer liber. Publicul nu este obișnuit cu acest gen de muzică. Ceea ce ne interesa pe noi era să intrigăm publicul să vină să ne asculte."

Eleni Kappa este din Cipru, trăiește în Franța și cântă la flaut compoziții moldave:

« A fost o experiență extraordinară, foarte bogată pentru noi dar deloc ușoară. Cred că nicicare dintre noi nu am putut anticipa impactul pe care acest proiect îl putea avea asupra ascultătorilor ori asupra noastră. A existat foarte multă emoție și de partea noastră dar și de partea celor care au venit să asculte muzica pentru prima dată. Există o mare bogație în această muzică folclorică intrerpretată într-o manieră clasică dar asta nu schimbă cu nimic faptul că de fapt este muzica populară a acestei țări, una inedită, uitată sau deloc prezentată dar care trebuie să fie transmisă poporului pentru că lui aparține.  Am făcut mulți km, a fost obositor dar în același timp așa am descoperit frumusețea Moldovei, bogația ei și bunătatea oamenilor. Eu personal nu cunoșteam mare lucru despre Moldova. Dar, este un proiect care chiar a atins oamenii și cred că acesta este scopul muzicii – de a fi exprimată, de a o împărtăși, de a naște emoții”.

Marie-Dominique Pongy a străbătut în lung și în lat Moldova pentru a cânta la clarinet muzica acestei țări. A fost greu?

“Mie mi s-a părut foarte interesant. Când Ecaterina m-a contactat pentru acest proiect am spus că cel mai probabil în mod normal nu aș fi ajuns vreodată în Republica Moldova. Dacă derulez puțin tot ceea ce s-a întâmplat, pot spune că am avut atât de multe momente frumoase, oameni care ne ascultau și priveau cu ochi mari și încântați, a fost și obositor și în continuare am dureri de spate ..dar muzica este foarte frumoasă și sunt încântată că am făcut acest lucru. Am cântat în condiții în care nici nu credeam că ar fi posíbil: la piane dezacordate, într-o piață centrală în care începusem concertul fără spectatori iar pe măsură ce oamenii ne auzeau veneau să ne urmărească. Am fost impresionată de o doamnă care ne-a spus că de multă vreme sufletul ei nu a fost într-atat de încântat, atât de bucuros. Iar acest moment este unul care m-a marcat, doamna avea lacrimi în ochi iar reacția ei o găsesc foarte puternică și de fapt rezumă cel mai bine proiectul nostru."

Vor urma o serie de cine-concerte, mai adugă Ecaterina Baranov: 

“Îmi aduc aminte de această doamnă de care povestește Marie-Dominique Pongy. Îmi spunea la finalul concertului că până atunci crezuse că cel mai greu este să sădești cartofi.  Montăm acum un documentar despre Moldova așa cum este ea, cu frumusețea și cu durerea ei, în realitatea ei. Aceste cine-concerte, deci imagine proiectată și muzică vie, dorim să le exportam în Europa. Apoi, în februarie 2018 planificăm un festival în Chișinău cu interpreți străini iar în vara următoare sperăm foarte mult să continuăm proiectul Lelița Franța joacă sârba moldovenească”.