Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Oraşul Raqa debarasat de jihadişti, o victorie militară dar şi la nivelul simbolurilor

2017-10-17t111513z_820954164_rc1131e98d20_rtrmadp_3_mideast-crisis-syria-raqqa_0.jpg

Combatanti ai Fortelor democratice siriene, 17 octombrie la Raqa
Combatanti ai Fortelor democratice siriene, 17 octombrie la Raqa
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Forţele anti-jihadiste din Siria anunţă încheierea bătăliei de la Raqa, oraş ocupat de Organizaţia stat islamic cu trei ani în urmă şi declarat capitală a aşa-zisului califat pe care doreau să-l creeze islamiştii radicali. Ofensiva declanşată cu patru luni în urmă pentru alungarea jihadiştilor din Raqa a costat viaţa a 3250 de persoane, dintre care 2120 de combatanţi şi 1130 de civili. Cucerirea oraşului Raqa a fost confirmată de Forţele democratice siriene în componenţa cărora kurzii sunt majoritari. Jihadiştii pierd ultimul lor bastion foarte important în Siria, dar şi un simbol al puterii lor.

Raqa, oraş unde suniţii sunt majoritari, este situat pe valea Eufratului, la încrucişarea unor axe cormerciale şi rutiere, nu departe de frontiera cu Turcia, la 160 de kilometri de Alep şi la 200 de kilometri de frontiera irakiană. In decursul istoriei sale mai mult decît milenare Raqa a cunoscut ore de glorie dar şi momente teribile, cum a fost în 1258 cînd au devastat-o mongolii.

După revolta din Siria izbucnită în 2011, în martie 2013 Raqa a fost prima capitală de provincie din care administraţia centrală şi forţele lui Bachar al-Assad au fost total alungate. Extremiştii suniţi s-au impus însă treptat la Raqa şi au preluat integral controlul oraşului în august 2014.

Lista de atrocităţi comise de islamiştii radicali la Raqa este extrem de lungă şi probabil că noi mărturii vor veni să completeze tabloul. Ei au impus la Raqa un mod de viaţă rigorist, au recurs la execuţii masive şi la decapitări publice. Au lapidat femeile bănuite de adulter, i-au schingiuit îngrozitor pe homosexuali, au procedat la purificări etnice iar răpirile şi violurile au devenit monedă curentă.

"Furia Eufratului", aşa a fost numită operaţiunea destinată să-i lichideze pe jihadiştii din Raqa, operaţiune la care americanii au contribuit masiv prin intermediul aviaţiei. In jur de 30 000 de luptători, dintre care 5000 arabi şi 25 000 kurzi au participat la ofensivă. Din dispozitiv au făcut parte şi în jur de o mie de soldaţi americani.

Putem spune că asistăm la o mare victorie a ceea ce agenţiile de presă numesc "Forţele democratice siriene", forţe formate deci din miliţii arabe, creştine, turkmene şi kurde. Ele au devenit principalul partener al coaliţiei internaţionale anti-jihadiste condusă de Statele Unite. Această victorie nu este însă de natură să mulţumească Ankara, pentru că Turcia nu vede cu ochi buni prestigiul militar în creştere al kurzilor.

Oraşul debarasat în prezent de barbaria jihadistă poartă însă stigmatele unui lung şir de violenţe şi atrocităţi. El este în mare parte distrus, atît de bombardamente cît şi în contextul luptelor de stradă.

Jihadiştii îşi pierd deci un centru de comandă, de unde planificau atentate şi unde îşi concepeau strategia, precum şi principalul simbol al proiectului lor dement de a crea un enorm califat rigorist pentru toată lumea sunită, eventual pentru toată lumea arabă şi musulmană. Mitul invincibilităţii lor, pe care l-au propagat cu abilitate timp de cîţiva ani, practic s-a prăbuşit. In prezent unii jihadişti au luat drumul deşertului, iar alţii au fost obligaţi să se retragă pe o fîşie strîmtă de pămînt pe valea Eufratului, în regiunea Deir Ezzor.

Ceea ce nu înseamnă că lumea a scăpat de pericolul jihadist. Alungaţi de pe cîmpul de luptă, liderii jihadişti şi-au schimbat tactica şi promovează acum un fel de "terorism la domiciliu". Altfel spus, nu-i mai cheamă pe eventualii candidaţi la jihad să vină în Siria sau în Irak, ci îi îndeamnă să comită atentate în oraşele şi localităţile în care se află, prin orice mijloace, cu automobile, cu cuţitul sau cu orice alte arme improvizate.

Un terorism "artizanal" riscă deci să facă încă victime în Europa, în Africa şi în Orientul Apropiat, pentru că victoria de la Raqa nu înseamnă şi victoria ideologică împotriva doctrinei jihadiste.