Criza catalană şi declaraţiile liderilor politici francezi

Liderii partidelor politice franceze dau impresia că nu vor să se hazardeze în privinţa acestui subiect, sau că îl consideră drept o "problemă internă a Spaniei". În culise suibectul este dezbătut fără îndoială, dar declaraţiile oficiale au fost relativ rare de la declanşarea crizei. Vocea care s-a detaşat net a fost cea a fostului premier Manuel Valls, născut la Barcelona, care a lansat veritabile semnale de alarmă legate de separatismul catalan. În ce-l priveşte pe premierul actual, Edouard Philippe, el a preferat laconismul extrem. După referendumul de pe 3 octombrie din Caralonia el a deplîns violenţele poliţieneşti dar şi-a exprimat în acelaşi timp încrederea în capacitatea Madridului de a gestiona criza.

Jean-Luc Mélenchon, care se doreşte liderul opoziţiei, extrem de volubil în multe privinţe, nu a făcut nici o declaraţie foarte clară legată de criza catalană. Deşi toată lumea ştie că ideologic vorbind el este ataşat ideii de stat şi naţiune. Liderul radicalilor de stînga şi al mişcării "Franţa nesupusă" consideră totuşi că Franţa ar trebui să joace un rol de mediator în contextul tensiunilor dintre Barcelona şi Madrid.

Nici vocile socialiştilor şi nici cele ale conservatorilor, mai precis ale fomaţiunii Republicanii, nu au răsunat în mod special, iar Frontul Naţional îi consideră la fel de vinovaţi şi pe separatiştii catalani şi pe guvernanţii de la Madrid.

Aceste "prudenţe" şi "reţineri" contrastează însă puternic cu enorma febrilitate mediatică legată de subiect, şi cu avalanşa de analize din presa scrisă, de la radio şi de la televiziune. Analize din care emană în special teama că "aventura separatistă" catalană ar putea fi extrem de nefastă pentru Europa.